1Deschide‐ți, Libanule, porțileCap. 10.10. ca să‐ți mistuie focul cedrii!
2Urlă, chiparosule! căci a căzut cedrul, căci cei măreți sunt despuiați. Urlați, stejari ai Basanului! căci s‐aIs. 32.19. dat jos pădurea cea nestrăbătută.
3Un glas de urlet al păstorilor! — căci slava lor s‐a despuiat; un glas de răcnet de pui de lei! — căci mândria Iordanului s‐a despuiat.
4Așa zice Domnul Dumnezeul meu: Paște turmaVers. 7. de junghiere;
5pe care le junghie stăpânii lor și nuIer. 2.3; 50.7. se socotesc vinovați; și cei ce le vând zicDeut. 29.19. Osea 12.8.: Binecuvântat fie Domnul, căci m‐am îmbogățit! Și păstorii lor nu le cruță.
6Căci nu voi mai cruța pe locuitorii țării, zice Domnul. Și iată, voi da pe oameni, pe fiecare în mâna aproapelui său și în mâna împăratului său: și vor zdrumica țara, și nu‐i voi izbăvi din mâna lor.
7Și am păscutVers. 4. turma de junghiere, în adevăr pe cei săraciȚef. 3.12. Mat. 12.8. din turmă! Și mi‐am luat două toiege; pe unul l‐am numit Frumusețe, și pe celălalt l‐am numit Legături; și pășteam turma.
8Și într‐oOsea 5.7. lună am nimicit trei păstori; căci sufletul meu era chinuit cu ei și s‐a dezgustat și sufletul lor de mine.
9Atunci am zis: Nu vă voi mai paște! Ce moare să moarăIer. 15.2; 43.11. și ce piere să piară și cele ce vor rămâne să‐și mănânce carnea una alteia.
10Și mi‐am luat toiagul Frumusețe, și l‐am frânt, ca să rup legământul meu pe care l‐am făcut cu toate popoarele.
11Și s‐a și rupt în ziua aceea: și astfel cei săraciȚef. 3.12. Vers. 7. ai turmei care luau seamă la mine au cunoscut că acesta era cuvântul Domnului.
12Și le‐am zis: Dacă este bine în ochii voștri, dați‐mi plată; iar dacă nu, lăsați. Și mi‐au cumpănit pentru plataMat. 26.15. Ex. 21.32. mea treizeci de arginți.
13Și Domnul mi‐a zis: Aruncă‐lMat. 27.9, 10. olarului: un preț frumos cu care am fost prețuit de ei! Și am luat cei treizeci de arginți și i‐am aruncat olarului, în casa Domnului.
14Atunci mi‐am frânt toiagul al doilea, Legături, ca să rup înfrățirea între Iuda și Israel.
15Și Domnul mi‐a zis: Ia‐țiEzec. 34.2‐4. și uneltele unui păstor nebun.
16Căci iată voi ridica un păstor în țară, care nu va cerceta pe cei gata să piară, nici nu va căuta pe cei risipiți; nu va tămădui pe cei răniți și nu va paște ce este sănătos, ci va mânca și carnea celor îngrășate și le va rupe copitele în bucăți.
17VaiIer. 23.1. Ezec. 34.2. In. 10.12, 18. de păstorul netrebnic care părăsește turma! Sabia va fi peste brațul său și peste ochiul său cel drept; brațul său se va usca de tot și ochiul său cel drept va fi întunecat de tot.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
