2 Regi 23 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Nimicirea închinării la idoli

1Și împăratul a trimis și au adunat2 Cron. 34.29, 30, etc. la el pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului.

2Și împăratul s‐a suit în casa Domnului și toți bărbații lui Iuda și toți locuitorii Ierusalimului cu el și preoții și prorocii și tot poporul de la mic până la mare: și a citit în urechile lor toate cuvintele cărții legământului care se aflase în casaCap. 22.8. Domnului.

3Și împăratul a stătutCap. 11.14, 17. lângă stâlp și a făcut un legământ înaintea Domnului că va umbla după Domnul și va păzi poruncile lui și mărturiile lui și așezămintele lui, din toată inima și din tot sufletul, ca să întărească cuvintele legământului acestuia care sunt scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a stătut în acest legământ.

4Și împăratul a poruncit lui Hilchia, marele preot, și preoților din rândul al doilea și ușierilor să scoată din templul Domnului toate vasele care fuseseră făcute pentru Baal și pentru AstarteaCap. 21.3, 7. și pentru toată oștirea cerurilor și le‐a ars afară din Ierusalim în câmpiile Chedronului și au adus cenușa lor la Betel.

5Și a desființat pe preoții închinători la idoli pe care îi rânduiseră împărații lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi în cetățile lui Iuda și în împrejurimile Ierusalimului și pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui și lunii și zodiilor și la toată oștireaCap. 21.3. cerurilor.

6Și a scos AstarteaCap. 21.4. din casa Domnului afară din Ierusalim la pârâul Chedron și a ars‐o la pârâul Chedron și a prefăcut‐o în pulbere și a aruncat pulberea pe mormintele2 Cron. 34.1. copiilor poporului.

7Și a dărâmat casele sodomiților1 Reg. 14.24; 15.12. care erau în casa Domnului undeEzec. 16.16. femeile țeseau case pentru Astartea.

8Și a adus pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a spurcat înălțimile unde arseseră tămâie preoții, de la Gheba1 Reg. 15.22. până la Beer‐Șeba și a dărâmat înălțimile porților care crau la intrarea porții lui Iosua, mai marele cetății, cele de la stânga drumului la poarta cetății.

9Totuși, preoții înălțimilorEzec. 44.10‐14. nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim ci mâncau1 Sam. 2.36. azime între frații lor.

10Și a spurcat TofetulIs. 30.33. Ier. 7.31; 19.6, 11, 12, 13. care este în valeaIos. 15.8. copiilor lui Hinom, ca nimeniLev. 18.21. Deut. 18.10. Ezec. 23.37, 39. să nu poată trece prin foc pe fiul său sau pe fata sa lui Moloh.

11Și a desființat caii pe care‐i rânduiseră împărații lui Iuda soarelui, la intrarea casei Domnului, lângă odaia lui Netan‐Melec, dregătorul, care era în Parvarim și a ars cu foc carele soarelui.

12Și împăratul a dărâmat altarele care erau peIer. 19.13. Țef. 1.5. acoperișul odăii de sus a lui Ahaz pe careCap. 21.5. le făcuseră împărații lui Iuda și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale casei Domnului și le‐a sfărâmat de acolo și le‐a aruncat pulberea în părâul Chedron.

13Și împăratul a spurcat înălțimile care erau în fața Ierusalimului, care erau în dreapta Muntelui stricăciunii pe care1 Reg. 11.7. le zidise Solomon, împăratul lui Israel, pentru Astartea, urâciunea sidonienilor, și pentru Chemoș, urâciunea moabiților, și pentru Milcom, urâciunea copiilor lui Amon.

14Și a sfărâmatEx. 23.24. Deut. 7.5, 25. stâlpii și a tăiat Astarteele și a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15Chiar și altarul care era în Betel, înălțimea1 Reg. 12.28, 33. pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pe Israel în păcat, și altarul și înălțimea le‐a dărâmat și a ars înălțimea, a prefăcut‐o în pulbere și a ars Astartea.

Mormântul prorocului din Iuda

16Și Iosia s‐a întors și a văzut mormintele care erau acolo pe munte și a trimis și a luat oasele din morminte și le‐a ars pe altar și l‐a spurcat, după cuvântul1 Reg. 13.2. Domnului, pe care‐l strigase omul lui Dumnezeu, care a strigat cuvintele acestea.

17Și a zis: Ce piatră de mormânt este ceea ce văd? Și bărbații cetății i‐au spus: Mormântul1 Reg. 13.1, 30. omului lui Dumnezeu care venea din Iuda și a strigat aceste lucruri pe care le‐ai făcut cu altarul din Betel.

18Și a zis: Lăsați‐l; să nu‐i miște nimeni oasele. Și au lăsat în pace oasele lui ca și oasele prorocului1 Reg. 13.31. care ieșise din Samaria.

19Și Iosia a îndepărtat și toate casele înălțimilor care erau în cetățile2 Cron. 34.6, 7. Samariei, pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să întărâte pe Domnul și a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel.

20Și a jertfit1 Reg. 13.2. pe altareEx. 22.20. 1 Reg. 18.40. Cap. 11.18. pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars deasupra lor oase2 Cron. 34.5. de oameni. Și s‐a întors la Ierusalim.

Facerea Paștilor

21Și împăratul a poruncit la tot poporul, zicând: Faceți2 Cron. 35.1. Paștile pentru Domnul Dumnezeul vostru, cumEx. 12.3. Lev. 23.5. Num. 9.2. Deut. 16.2. este scris în cartea aceasta a legământului.

22Căci nu2 Cron. 35.18, 19. se făcuseră astfel de Paști din zilele judecătorilor care au judecat pe Israel și în toate zilele împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda.

23Dar în anul al optsprezecelea al împăratului Iosia s‐au făcut Paștile acestea pentru Domnul în Ierusalim.

24Și Iosia a stârpit și pe cei ce cheamăCap. 21.6. duhurile morților și pe vrăjitori și pe terafimii și idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și în Ierusalim ca să se împlinească cuvintele legiiLev. 19.31; 20.27. Deut. 18.11., care erau scrise în cartea pe care o aflase Hilchia, preotul, în casa Domnului.

25Și n‐a fost mai înainte de elCap. 18.5. vreun împărat asemenea lui care să se fi întors la Domnul din toată inima sa, din tot sufletul său și din toată puterea sa, după toată legea lui Moise, nici după el nu s‐a sculat asemenea lui.

26Totuși, Domnul nu s‐a întors din iuțimea mâniei celei mari cu care se aprinsese mânia lui împotriva lui Iuda pentruCap. 21.11, 12; 24.3, 4. Ier. 15.4. toate întărâtările cu care îl întărâtase Manase.

27Și Domnul a zis: Voi îndepărta și pe Iuda de la fața mea cum am îndepărtatCap. 17.18, 20; 18.11; 21.13. pe Israel și voi lepăda cetatea aceasta Ierusalimul pe care l‐am ales și casa de care zisesem: Numele1 Reg. 8.29; 9.3. Cap. 21.4, 7. meu va fi acolo.

28Și celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda?

29În zilele2 Cron. 35.20. sale Faraon‐Neco, împăratul Egiptului, s‐a suit împotriva Asiriei la râul Eufrat. Și împăratul Iosia a mers împotriva lui dar acela, cumZah. 12.11. l‐a văzut, l‐a omorât în MeghidoCap. 14.8..

30Și slujitorii2 Cron. 35.24. lui l‐au dus mort în car de la Meghido și l‐au adus la Ierusalim și l‐au înmormântat în mormântul său. Și poporul2 Cron. 36.1. țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l‐au uns și l‐au făcut împărat în locul tatălui său.

Ioahaz, împăratul lui Iuda

31Ioahaz era de douăzeci și trei de ani când a început să domnească și a domnit trei luni la Ierusalim. Și numele mamei lui era HamutalCap. 24.18., fata lui Ieremia din Libna.

32Și a făcut rău în ochii Domnului, după toate cele ce făcuseră părinții săi.

33Și Faraon‐Neco l‐a legat la RiblaCap. 25.6. Ier. 52.27., în țara Hamatului ca să nu domnească în Ierusalim și a pus asupra țării un bir de o sută de talanți de argint și de un talant de aur.

Ioiachim, împăratul lui Iuda

34Și Faraon‐Neco2 Cron. 36.4. a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, și i‐a schimbatCap. 24.17. Dan. 1.7. numele în IoiachimMat. 1.11. iar pe Ioahaz l‐a luat și l‐a dusIer. 22.11, 12. Ezec. 19.3, 4. în Egipt și a murit acolo.

35Și Ioiachim a dat lui Faraon argintulVers. 33. și aurul dar a pus bir asupra țării ca să dea bani după porunca lui Faraon: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui ca să‐l dea lui Faraon‐Neco.

36Ioiachim2 Cron. 36.5. era de douăzeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Zebuda, fata lui Pedaia din Ruma.

37Și a făcut rău în ochii Domnului după toate cele ce făcuseră părinții săi.