Geneza 24 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac

1Și AvraamCap. 18.11; 21.5. era bătrân, înaintat în zile și DomnulCap. 13.2. Vers. 35. Ps. 112.3. Prov. 10.22. binecuvântase pe Avraam în toate.

2Și Avraam a zisCap. 15.2. robului său celui mai bătrân din casa sa care eraVers. 10. Cap. 39.4, 5, 6. mai mare peste toate ale saleCap. 47.29. 1 Cron. 29.24. Plâng. 5.6.: Pune‐ți, te rog, mâna sub coapsa mea.

3Și te voi face săCap. 14.22. Deut. 6.13. Ios. 2.12. juri pe Domnul Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului căCap. 26.35; 27.46; 28.2. Ex. 34.16. Deut. 7.3. nu vei lua nevastă fiului meu dintre fetele Cananiților între care locuiesc.

4Cap. 28.2. Ci vei mergeCap. 12.1. în țara mea și la rudenia mea și vei lua nevastă fiului meu Isaac.

5Și robul i‐a zis: Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în țara aceasta; trebuie să duc pe fiul tău iarăși în țara din care ai venit?

6Și Avraam i‐a zis: Ferește‐te să duci pe fiul meu iarăși acolo.

7Domnul Dumnezeul cerurilor careCap. 12.1. m‐a luat din casa tatălui meu și din țara nașterii mele și care mi‐a vorbit și mi‐a jurat zicândCap. 12.7; 13.15; 15.18; 17.8. Ex. 32.13. Deut. 1.8; 34.4. Fapte. 7.5.: Seminței tale voi da țara aceastaEx. 23.20, 23; 33.2. Evr. 1.14.! el însuși va trimite pe îngerul său înaintea ta și vei lua nevastă fiului meu de acolo.

8Și dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fiIos. 2.17, 20. dezlegat de acest jurământ al meu: numai să nu duci pe fiul meu iarăși acolo.

9Și robul și‐a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i‐a jurat pentru lucrul acesta.

10Și robul a luat zece cămile din cămilele stăpânului său și a plecatVers. 2., având în mâna sa toate bunătățile stăpânului său. Și s‐a sculat și s‐a dus în Mesopotamia laCap. 27.43. cetatea lui Nahor.

11Și a făcut să îngenunche cămilele afară din cetate lângă o fântână cu apă la vremea serii când iesEx. 2.16. 1 Sam. 9.11. cele ce au să scoată apă.

12Și a zisVers. 27. Cap. 26.24; 28.13; 32.9. Ex. 3.6, 15.: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, rogu‐teNeem. 1.11. Ps. 37.5., trimite‐mi întâlnire astăzi, și arată îndurare stăpânului meu Avraam!

13IatăVers. 43. stau lângă fântâna cu apă șiCap. 29.9. Ex. 2.16. fetele oamenilor ies din cetate ca să scoată apă.

14Și fie ca fecioara căreia îi voi zice: Rogu‐te, pleacă‐ți vadra și să beau! Și va zice: Bea și voi adăpa și cămilele tale! ea să fie cea pe care ai rânduit‐o pentru robul tău Isaac șiJud. 6.17, 37. 1 Sam. 6.7; 14.10; 20.7. prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare stăpânului meu.

15Și a fost așa: înainte de a sfârși el de vorbit iată, ieșea cu vadra pe umăr Rebeca cea născută lui Betuel, fiulCap. 11.29; 22.23. Milchei, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

16Și fata era foarteCap. 26.7. frumoasă la față, fecioară, și bărbat n‐o cunoscuse. Și s‐a pogorât la fântână și și‐a umplut vadra și s‐a suit.

17Și robul a alergat s‐o întâmpine și i‐a zis: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.

181 Pet. 3.8; 4.9. Și ea a zis: Bea, domnul meu! Și s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra pe mână și i‐a dat să bea.

19Și după ce i‐a dat să bea, a zis: Am să scot și pentru cămilele tale până vor isprăvi de băut.

20Și s‐a grăbit și și‐a golit vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână să scoată și a scos pentru toate cămilele lui.

21Și omul se uita țintă la ea și tăcea ca să cunoască dacăVers. 12, 56. Domnul i‐a făcut calea cu izbândă sau nu.

22Și a fost așa: după ce cămilele au isprăvit de băut, omul a luat oEx. 32.2, 3. Is. 3.19, 20, 21. Ezec. 16.11, 12. 1 Pet. 3.3. verigă de nas de aur, grea de o jumătate de siclu, și două brățări pentru mâinile ei în greutate de zece sicli de aur.

23Și a zis: A cui fiică ești tu? Spune‐mi, te rog. Este în casa tatălui tău loc pentru noi să mânem?

24Și ea i‐a zisCap. 22.23.: Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milchei, pe care l‐a născut ea lui Nahor.

25Și i‐a mai zis: Paie și nutreț sunt destule la noi și loc de mas.

26Și omul și‐a plecat capul și s‐aVers. 52. Ex. 4.31. închinat Domnului.

27Și a zisEx. 18.10. Rut 4.14. 1 Sam. 25.32, 39. 2 Sam. 18.28. Lc. 1.68.: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n‐a părăsitCap. 32.10. Ps. 98.3. îndurarea sa și adevărul său față de stăpânul meu; pe mine Domnul m‐aVers. 48. dus pe cale la casa fraților stăpânului meu.

28Și fata a alergat și a spus aceste cuvinte casei mamei sale.

29Și Rebeca avea un frate și numele lui eraCap. 29.5. Laban. Și Laban a alergat afară la acel om la fântână.

30Și a fost așa: când a văzut veriga de nas și brățările pe mâinile sorei sale și când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, zicând: Așa mi‐a vorbit omul! a venit la om și iată el sta lângă cămile la fântână.

31Și a zis: Vino înăuntruCap. 26.29. Jud. 17.2. Rut 3.10. Ps. 115.15., binecuvântat al Domnului! Pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa și loc pentru cămile.

32Și omul a intrat în casă și a deschingat cămilele șiCap. 43.24. Jud. 19.21. a dat paie și nutreț pentru cămile și apă de spălat pentru picioarele lui și pentru picioarele oamenilor care erau cu el.

33Și i s‐a pus înainte de mâncare. Dar el a zisIov 23.12. In. 4.34. Ef. 6.5, 6, 7.: Nu voi mânca până voi spune ce am de spus. Și el a zis: Vorbește.

34Și el a zis: Eu sunt robul lui Avraam.

35Și DomnulVers. 1. Cap. 13.2. a binecuvântat mult pe stăpânul meu și a ajuns mare și i‐a dat oi și boi și argint și aur și robi și roabe și cămile și măgari.

36Și Sara, nevasta stăpânului meu, aCap. 21.2. născut un fiu stăpânului meu la bătrânețele ei: șiCap. 21.10; 25.5. lui i‐a dat tot ce are.

37Și stăpânulVers. 3. meu m‐a pus să jur zicând: Să nu iei nevastă fiului meu din fetele Cananiților în a căror țară locuiesc.

38CiVers. 4. să te duci negreșit la casa tatălui meu și la rudenia mea și să iei nevastă fiului meu.

39ȘiVers. 5. am zis stăpânului meu: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze.

40Și el mi‐a zisVers. 7.: Domnul înainteaCap. 17.1. căruia umblu va trimite pe îngerul său cu tine și‐ți va da izbândă în calea ta ca să iei nevastă fiului meu din rudenia mea și din casa tatălui meu.

41Când te veiVers. 8. duce la rudenia mea, atunci vei fi dezlegat de jurământul meu. Și dacă nu ți‐o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.

42Și eu am venit astăzi la fântână și am zis: DoamneVers. 12. Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă acum îmi dai izbândă în calea mea pe care merg,

43iatăVers. 13. stau lângă fântâna cu apă și fie ca fecioara care va ieși să scoată și căreia îi voi zice: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta!

44și îmi va zice: Bea și voi scoate și pentru cămilele tale! aceea să fie femeia pe care a rânduit‐o Domnul pentru fiul stăpânului meu.

45Și mai înainteVers. 15, etc. ca să fi sfârșit eu de vorbit1 Sam. 1.13. în inima mea, iată Rebeca a ieșit cu vadra ei pe umăr și s‐a pogorât la fântână și a scos. Și i‐am zis: Dă‐mi, te rog, să beau!

46Și ea s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra de pe umăr și a zis: Bea și voi adăpa și cămilele tale. Și am băut și a adăpat și cămilele.

47Și am întrebat‐o și am zis: A cui fiică ești tu? Și ea a zis: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l‐a născut Milca. Și i‐am pusEzec. 16.11, 12. veriga la nas și brățările pe mâni.

48Și mi‐am plecatVers. 26. capul și m‐am închinat Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, stăpânul meu, care m‐a dus pe calea cea dreaptă ca să iau pe fata frateluiCap. 22.23. său pentru fiul stăpânului meu.

49Și acum dacă vreți să arătați îndurareCap. 47.29. Ios. 2.14. și credincioșie stăpânului meu, spuneți‐mi și dacă nu, spuneți‐mi ca să mă întorc la dreapta sau la stânga.

50Și Laban și Betuel au răspuns și au zisPs. 118.23. Mat. 21.42. Mc. 12.11.: Lucrul pornește de la Domnul, noi nu‐ți putem vorbi răuCap. 31.24. sau bine.

51Iată RebecaCap. 20.15. înaintea ta, ia‐o și du‐te și să fie nevasta fiului stăpânului tău, după cum a vorbit Domnul.

52Și a fost așa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s‐a plecatVers. 26. la pământ Domnului.

53Și robul a scosEx. 3.22; 11.2; 12.35. scule de argint și scule de aur și haine și le‐a dat Rebecăi și a dat2 Cron. 21.3. Ezra 1.6. lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei.

54Și au mâncat și au băut el și oamenii care erau cu el și au mas acolo. Și s‐au sculat dimineața și el a zis: Dați‐miVers. 56, 59. drumul la stăpânul meu.

55Și fratele ei și mama ei au zis: Să mai rămână cu noi copila câteva zile sau zece; după aceea să meargă.

56Și el le‐a zis: Nu mă opriți deoarece Domnul mi‐a dat izbândă în calea mea; dați‐mi drumul și să merg la stăpânul meu.

57Și au zis: Vom chema fata și vom afla din gura ei.

58Și au chemat pe Rebeca și i‐au zis: Vei merge tu cu omul acesta? Și ea a zis: Voi merge!

59Și au dat drumul Rebecei, sora lor, și doiceiCap. 35.8. ei și robului lui Avraam și oamenilor lui.

60Și au binecuvântat pe Rebeca și i‐au zis: Tu, sora noastră, să ajungiCap. 17.16. mii de zeci de mii și sămânțaCap. 22.17. ta să stăpânească poarta celor ce‐o urăsc.

61Și Rebeca și slujnicele ei s‐au sculat și au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Și robul a luat pe Rebeca și a plecat.

62Și Isaac venea de pe drumulCap. 16.14; 25.11. fântânei Lahai‐Roi; căci locuia în țara de la miazăzi.

63Și Isaac ieșise la câmp ca săIos. 1.8. Ps. 1.2; 77.12; 119.15; 143.5. cugete înspre seară. Și și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată veneau niște cămile.

64Și Rebeca și‐a ridicat ochii și a văzut pe Isaac și a săritIos. 15.18. jos de pe cămilă.

65Și zisese robului: Ce bărbat este acesta care umblă pe câmp ca să ne întâmpine? Și robul zisese: Este stăpânul meu. Și ea și‐a luat mahrama și s‐a acoperit.

66Și robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

67Și Isaac a dus‐o în cortul Sarei, mama sa, și a luat pe Rebeca și ea i‐a fost nevastă și a iubit‐o. Și Isaac a fost mângâiatCap. 38.12. pentru mama sa.