Faptele Apostolilor 10 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Sutașul Corneliu

1Și în Cesarea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș în ceata de ostași numită Italiana,

2cucernicVers. 22. Cap. 8.2; 22.12. și temătorVers. 35. de Dumnezeu cu toată casa lui, care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna.

3El a văzutVers. 30. Cap. 11.13. lămurit într‐o vedenie, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‐i: Cornelie.

4Iar el uitându‐se țintă la el și speriat, a zis: Ce este, Doamne? Și el i‐a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s‐au suit spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu.

5Și acum trimite bărbați la Iope și adu pe Simon, care se numește și Petru.

6El găzduiește la un oarecare SimonCap. 9.43. tăbăcarulCap. 11.14., a cărui casă este lângă mare.

7Iar după ce a plecat îngerul care‐i vorbea, el a strigat pe doi dintre casnicii săi și pe un ostaș cucernic dintre cei ce erau mereu pe lângă el

8și istorisindu‐le toate, i‐a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

9Și a doua zi, pe când mergeau ei pe cale și se apropiau de cetate, Petru s‐a suitCap. 11.5, etc. pe acoperiș, pe la ceasul al șaselea, ca să se roage.

10Și a flămânzit și voia să mănânce; și pe când găteau ei, a venit peste el o răpire sufletească.

11Și zăreșteCap. 7.56. Ap. 19.11. cerul deschis și un vas pogorându‐se ca o pânză mare lăsată în jos, de patru capete, pe pământ,

12în care erau toate cele cu patru picioare și târâtoare ale pământului și păsări ale cerului.

13Și s‐a făcut un glas către el: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă.

14Iar Petru a zis: Cu niciun chip, Doamne; pentru căLev. 11.4; 20.25. Deut. 14.3, 7. Ezec. 4.14. niciodată n‐am mâncat ceva spurcat și necurat.

15Și iarăși a venit un glas a doua oară către el: CeMat. 15.11. Vers. 28. Rom. 14.14, 17, 20. 1 Cor. 10.25. 1 Tim. 4.4. Tit 1.15. a curățit Dumnezeu, nu spurca tu.

16Iar aceasta s‐a făcut până de trei ori și îndată vasul a fost ridicat în sus în cer.

17Și pe când Petru nu se dumirea în sine ce să fie vedenia pe care a văzut‐o, iată bărbații trimiși de Corneliu, întrebând cu de‐amănuntul de casa lui Simon, au stat la poartă

18și au strigat și au întrebat dacă Simon numit și Petru găzduiește aici.

19Dar pe când Petru se gândea în sine despre vedenie, Duhul i‐aCap. 11.12. zis: Iată, te caută trei bărbați.

20Deci scoală‐teCap. 15.7., pogoară‐te și du‐te împreună cu ei fără să te îndoiești de ceva, pentru că eu i‐am trimis.

21Și Petru s‐a pogorât la bărbați și a zis: Iată, eu sunt acela pe care‐l căutați; care este pricina pentru care sunteți aici?

22Iar ei au zis: CorneliuVers. 1.2, etc. sutașul, bărbat drept și temător de Dumnezeu și cu mărturieCap. 22.12. de la tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu printr‐un înger sfânt ca să trimită să te cheme la casa lui și să audă cuvinte de la tine.

23I‐a chemat deci înăuntru și i‐a găzduit. Și a doua zi s‐a sculat și a ieșit cu ei, și unii dintre frații de la Iope auVers. 45. Cap. 11.12. venit cu el.

24Și a doua zi au intrat în Cesarea; iar Corneliu îi aștepta, după ce chemase pe rudele sale și pe prietenii săi de aproape.

25Și când a fost să intre Petru, Corneliu i‐a ieșit înainte, i‐a căzut la picioare și s‐a închinat.

26Dar Petru l‐a ridicat zicând: Scoală‐teCap. 14.14, 15. Ap. 19.10; 22.9.; și eu însumi sunt un om.

27Și pe când vorbea cu el, a intrat și găsește pe mulți care se adunaseră.

28Și a zis către ei: Voi știți căIn. 4.9; 18.28. Cap. 11.3. Gal. 2.12, 14. este neîngăduit unui bărbat iudeu să se lipească sau să vină la unul de alt neam; și totuși mie DumnezeuCap. 15.8, 9. Ef. 3.6. mi‐a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

29Și de aceea am venit fără să fac împotrivire când au trimis după mine. Întreb deci: Pentru care cuvânt ați trimis după mine?

30Și Corneliu a zis: Acum patru zile, până la ceasul acesta, mă rugam în al nouălea ceas în casa mea, și iată unCap. 1.10. bărbat înMat. 28.3. Mc. 16.5. Lc. 24.4. veșmânt strălucitor a stat înaintea mea.

31Și a zis: Cornelie, rugăciuneaDan. 10.12. Vers. 4, etc. ți‐a fost ascultată șiEvr. 6.10. milosteniile tale au fost aduse aminte înaintea lui Dumnezeu.

32Trimite deci la Iope și cheamă la tine pe Simon, care se numește și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare.

33Îndată deci am trimis la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum deci noi toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate cele poruncite ție de Domnul.

34Și Petru a deschis gura și a zis: CuDeut. 10.17. 2 Cron. 19.7. Iov 34.19. Rom. 2.11. Gal. 2.6. Ef. 6.9. Col. 3.25. 1 Pet. 1.17. adevărat înțeleg că Dumnezeu nu caută la față,

35ci înCap. 15.9. Rom. 2.13, 27; 3.22, 29; 10.12, 13. 1 Cor. 12.13. Gal. 3.28. Ef. 2.13, 18; 3.6. orice neam, cel ce se teme de el și lucrează dreptate îi este primit.

36Cuvântul pe care l‐a trimis copiilor lui Israel, binevestindIs. 57.19. Ef. 2.14, 16, 17. Col. 1.20. evanghelia păcii prin Isus Hristos (el esteMat. 28.18. Rom. 10.12. 1 Cor. 15.27. Ef. 1.20, 22. 1 Pet. 3.22. Ap. 17.14; 19.16. Domn al tuturor),

37voi înșivă știți vorba aceea care s‐a făcut prin toată Iudeea, începândLc. 4.14. de la Galileea, după botezul pe care l‐a propovăduit Ioan;

38pe Isus din Nazaret, cumLc. 4.18. Cap. 2.22; 4.27. Evr. 1.9. Dumnezeu l‐a uns cu Duhul Sfânt și cu putere; care a umblat din loc în loc, făcând bine și tămăduind pe toți cei asupriți de diavolul, pentru căIn. 3.2. Dumnezeu era cu el.

39Și noiCap. 2.20. suntem martori pentru toate câte a făcut în țara iudeilor și în Ierusalim; pe care l‐auCap. 5.30. și omorât atârnându‐l pe lemn.

40Pe el Dumnezeu l‐a sculatCap. 2.24. a treia zi și i‐a dat ca să se arate

41nuIn. 14.17, 22. Cap. 13.31. la tot poporul, ci nouă martorilor care am fost aleși mai dinainte de Dumnezeu, careLc. 24.30, 43. In. 21.13. am mâncat și am băut împreună cu el după învierea lui dintre cei morți.

42Și ne‐aMat. 28.19, 20. Cap. 1.8. poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie căIn. 5.22, 27. Cap. 17.31. el este cel rânduit de Dumnezeu Judecător al viilorRom. 14.9, 10. 2 Cor. 5.10. 2 Tim. 4.1. 1 Pet. 4.5. și al morților.

43Pentru el mărturisesc toți prorocii că prin numele lui oricineIs. 53.11. Ier. 31.34. Dan. 9.24. Mica 7.18. Zah. 13.1. Mal. 4.2. Cap. 26.22. care crede în elCap. 15.9; 26.18. Rom. 10.11. Gal. 3.22. primește iertarea păcatelor.

44Pe când vorbea încă Petru aceste vorbe, Duhul Sfânt aCap. 4.31; 8.15‐17; 11.15. căzut peste toți care ascultau cuvântul.

45Și credincioșii din tăierea împrejur, cei ce au venit cu Petru, s‐au uimitVers. 23. pentru căCap. 11.18. Gal. 3.14. darul Sfântului Duh s‐a vărsat și peste Neamuri.

46Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns:

47Nu cumva poate cineva opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt caCap. 11.17; 15.8, 9. Rom. 10.12. și noi?

48Și a1 Cron. 1.17. poruncit ca să fie botezați înCap. 2.38; 8.16. numele lui Isus Hristos. Atunci l‐au rugat să rămână câteva zile.