1Cuvântul Domnului care a fost către Ioel, fiul lui Petuel.
2Ascultați aceasta, bătrânilor! Și plecați urechea, voi toți locuitorii țării! S‐a întâmplat oare aceastaCap. 2.2. în zilele voastre sau chiar în zilele părinților voștri?
3Spuneți‐oPs. 78.4. copiilor voștri și copiii voștri să spună copiilor lor și copiii lor la un alt neam:
4ce a lăsat omida a mâncat lăcustaDeut. 28.38. Cap. 2.25.; și ce a lăsat lăcusta a mâncat forfecarul, și ce a lăsat forfecarul a mâncat mușița.
5Treziți‐vă, bețivilor, și plângeți și urlați toți băutorii de vin, pentru must, căci s‐aIs. 32.10. răpit de la gura voastră.
6Căci un neamProv. 30.25, 26, 27. Cap. 2.2, 11, 25. s‐a suit asupra țării mele, puternic și fără număr. Dinții lui sunt dințiAp. 9.8. de leu și are măselele unui leu bătrân.
7Mi‐a prefăcutIs. 5.6. via într‐o pustie, smochinul într‐o grămadă de lemn; l‐a jupuit de tot și l‐a aruncat la pământ, ramurile lui au albit.
8GemiIs. 22.12. ca o logodnică încinsă în sac, pentru bărbatulProv. 2.17. Ier. 3.4. tinereții sale!
9A încetat darul de mâncareVers. 13. Cap. 2.14. și darul de băutură din casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, se jelesc.
10Câmpiile sunt pustiite, țarinaIer. 12.11; 14.2. jelește, căci grâul este pustiit, mustulIs. 24.7. Vers. 12. s‐a uscat, untdelemnul lâncezește.
11Rușinați‐văIer. 14.3, 4., plugarilor, urlați, vierilor, pentru grâu și pentru orz, căci secerișul câmpurilor este pierdut.
12ViaVers. 10. s‐a uscat și smochinul lâncezește, — rodiul, finicul și mărul; toți copacii câmpului s‐au uscat, căci a încetat bucuriaIs. 24.11. Ier. 48.33. Ps. 4.7. Is. 9.3. din mijlocul fiilor oamenilor.
13Încingeți‐vă cu saci
Ier. 4.8. Vers. 8. și plângeți, preoților. Urlați, slujitori ai altarului! Veniți, petreceți noaptea sub sac, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci darul de mâncareVers. 9. și darul de băutură sunt oprite în casa Dumnezeului vostru.14Sfințiți2 Cron. 20.3, 4. Cap. 2.15, 16. un post, chemați o adunareLev. 23.36. sfântă, adunați pe bătrâni și pe toți2 Cron. 20.13. locuitorii țării la casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul.
15Vai, pentruIer. 30.7. ziua aceea! Căci ziuaIs. 13.6, 9. Cap. 2.1. Domnului este aproape și va veni ca o pierzare de la Cel Atotputernic.
16Oare nu s‐a răpit mâncarea dinaintea ochilor noștri, da, desfătarea și bucuriaDeut. 12.6, 7; 16.11, 14, 15. din casa Dumnezeului nostru?
17Semințele putrezesc sub bulgării lor; vistieriile sunt pustiite; hambarele surpate căci grâul s‐a uscat.
18CumOsea 4.3. zbiară dobitoacele! Cirezile de boi rătăcesc; căci nu este pășune pentru ele; turmele de oi se chinuiesc.
19CătrePs. 50.15. tine, Doamne, voi striga: căci foculIer. 9.10. Cap. 2.3. a mistuit pășunile pustiei și flacăra a ars toți copacii câmpiilor.
20Chiar și fiarele câmpului strigăIov 38.41. Ps. 104.21; 145.15. la tine, căci au secat1 Reg. 17.7; 18.5. curgerile apelor și focul a mistuit pășunile pustiei.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.