1 Corinteni 11 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Ținuta femeii în adunări

1Luați‐vă după mineCap. 4.16. Ef. 5.1. Fil. 3.17. 1 Tes. 1.6. 2 Tes. 3.9., după cum și eu m‐am luat după Hristos.

2Și vă laud că înCap. 4.17. toate vă aduceți aminte de mine și ținețiCap. 7.17. datinele după cum vi le‐am încredințat.

3Dar voiesc să știți că HristosEf. 5.23. este capulGen. 3.16. 1 Tim. 2.11, 12. 1 Pet. 3.1; 5.6. oricărui bărbat, iar bărbatul este capulIn. 14.28. Cap. 3.23; 15.27, 28. Fil. 2.7‐9. femeii și Dumnezeu este capul lui Hristos.

4Orice bărbat care se roagă sau proroceșteCap. 12.10, 28; 14.1, etc. având ceva pe cap, necinstește pe capul său.

5Dar orice femeieFapte. 21.9. care se roagă sau prorocește cu capul neînvălit, necinstește pe capul ei; căci este tot atâta ca și cum ar fi rasăDeut. 21.12..

6Căci dacă o femeie nu se învălește, să se și tundă; iar dacă este rușinosNum. 5.18. Deut. 22.5. pentru o femeie ca să se tundă sau să se radă, să se învălească.

7Căci un bărbat în adevăr nu trebuie să‐și învălească el capul, fiindcă esteGen. 1.26, 27; 5.1; 9.6. chipul și slava lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului.

8Căci nuGen. 2.21, 22. bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat;

9căci nici n‐aGen. 2.18, 21, 23. fost făcut bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat;

10de aceea femeia trebuie săGen. 24.65. aibă un semn de stăpânire asupra capului ei din pricina îngerilorEcl. 5.6..

11ÎnsăGal. 3.28. nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.

12Căci după cum femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul prin femeie, iar toateRom. 11.36. sunt din Dumnezeu.

13Judecați în voi înșivă: este cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neînvălită?

14Și nu vă învață chiar firea că un bărbat dacă poartă părul lung îi este o necinste?

15Dar o femeie dacă poartă părul lung îi este o slavă. Pentru că părul lung îi este dat drept învălitoare.

16Iar dacă1 Tim. 6.4. cineva pare că e iubitor de ceartă, noi n‐avem un astfel de obicei și niciCap. 7.17; 14.33. bisericile lui Dumnezeu.

Despre cina Domnului

17Poruncind însă aceasta, nu vă laud, pentru că nu veniți împreună spre mai bine, ci spre mai rău.

18Căci mai întâi de toate, când veniți împreună în adunare audCap. 1.10‐12; 3.3. că sunt dezbinări între voi și în parte o cred.

19Căci trebuieMat. 18.7. Lc. 17.1. Fapte. 20.30. 1 Tim. 4.1. 2 Pet. 2.1, 2. să fie secte între voi caLc. 2.35. 1 In. 2.19. Deut. 13.3. să se arate între voi cei încuviințați.

20Deci când veniți împreună în același loc, nu este cu putință ca să mâncați cina Domnului:

21Căci când mâncați, fiecare ia mai dinainte cina sa deosebită; și unul este flămând, iar altul2 Pet. 2.13. Iuda 12. este beat.

22N‐aveți dar case ca să mâncați și să beți? Sau disprețuiți bisericaCap. 10.32. lui Dumnezeu și dați de rușineIac. 2.6. pe cei ce n‐au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud.

23Căci eu amCap. 15.3. Gal. 1.1, 11, 12. primit de la Domnul ceea ce v‐am și dat, cum căMat. 26.26. Mc. 14.23. Lc. 22.19. Domnul Isus în noaptea când era dat prins a luat pâine.

24Și după ce a mulțumit, a frânt‐o și a zis: Acesta este trupul meu, care este pentru voi, faceți aceasta spre pomenirea mea.

25Asemenea și paharul după cinare, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele meu; faceți aceasta ori de câte ori îl beți, spre pomenirea mea.

26Pentru că de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta vestiți moartea Domnului pânăIn. 14.3; 21.22. Fapte. 1.11. Cap. 4.5; 15.23. 1 Tes. 4.16. 2 Tes. 1.10. Iuda 14. Ap. 1.7. va veni el.

27ÎncâtNum. 9.10, 13. In. 6.51, 63, 64; 13.27. Cap. 10.21. cine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.

28Dar omul2 Cor. 13.5. Gal. 6.4. să se cerce pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar.

29Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea judecata dacă nu deosebește trupul.

30De aceea mulți între voi sunt slabi și bolnavi și destui dorm;

31dar dacăPs. 32.5. 1 In. 1.9. ne‐am judeca pe noi înșine, n‐am fi judecați;

32dar când suntemPs. 94.12, 13. Evr. 12.5‐11. judecați, suntem cumințiți de Domnul ca să nu fim osândiți cu lumea.

33Încât, frații mei, când veniți împreună ca să mâncați, așteptați‐vă unii pe alții.

34Iar dacă cineva este flămândVers. 21., să mănânce acasăVers. 22.; ca să nu veniți împreună spre judecată. Celelalte le voiCap. 7.17. Tit 1.5. rândui îndată ce voiCap. 4.19. veni.