1Vă fac cunoscut, fraților, evanghelia pe careGal. 1.11. v‐am binevestit‐o, pe care ați primit‐oRom. 5.2., în care și stați,
2prinRom. 1.16. Cap. 1.21. care și sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul cu care v‐am binevestit, afară numai dacă în zadar ațiGal. 3.4. crezut.
3Căci v‐amCap. 11.2, 23. dat mai întâi ceea ceGal. 1.12. am și primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre potrivitPs. 22.15, etc. Is. 53.5, 6, etc. Dan. 9.26. Zah. 13.7. Lc. 24.26, 46. Fapte. 3.18; 26.23. 1 Pet. 1.11; 2.24. scripturilor.
4și că a fost înmormântat și că a înviat a treia zi potrivit scripturilorPs. 2.7; 16.10. Is. 53.10. Osea 6.2. Lc. 24.26, 46. Fapte. 2.25‐31; 13.33‐35; 26.22, 23. 1 Pet. 1.11.,
5șiLc. 24.34. că s‐a arătat lui Chifa, după aceea celorMat. 28.17. Mc. 16.14. Lc. 24.36. In. 20.19, 26. Fapte. 10.41. doisprezece.
6În urmă s‐a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cel mai mulți rămân până acum, iar unii au adormit.
7După aceea s‐a arătat lui Iacov, în urmă tuturorLc. 24.50. Fapte. 1.3, 4. apostolilor.
8Iar la urmaFapte. 9.4, 17; 22.14, 18. Cap. 9.1. tuturor, ca unei stârpituri. mi s‐a arătat și mie.
9Căci eu sunt cel maiEf. 3.8. mic dintre apostoli, ca unul care nu sunt destoinic să fiu numit apostol, pentru că amFapte. 8.3; 9.1. Gal. 1.13. Fil. 3.6. 1 Tim. 1.13. prigonit biserica lui Dumnezeu.
10Însă prinEf. 3.7, 8. harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt: și harul său față de mine nu s‐a făcut zadarnic, ci am2 Cor. 11.23; 12.11. muncit mai mult decât ei toți: darMat. 10.20. Rom. 15.18, 19. 2 Cor. 3.5. Gal. 2.8. Ef. 3.7. Fil. 2.13. nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11Deci fie eu, fie ei, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
Însemnătatea învierii lui Hristos12Iar dacă se propovăduiește că Hristos a fost sculat dintre cei morți, cum zic unii între voi că nu este o înviere a morților?
13Iar dacă nu este o înviere a morților, nici1 Tes. 4.14. Hristos n‐a fost sculat:
14Iar dacă Hristos n‐a fost sculat, propovăduirea noastră este zadarnică și credința voastră este zadarnică și ea;
15dar suntem aflați și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisitFapte. 2.24, 32; 4.10, 33; 13.30. împotriva lui Dumnezeu, că a sculat pe Hristos pe care nu l‐a sculat, dacă cu adevărat morții nu se scoală.
16Căci dacă morții nu se scoală, nici Hristos n‐a fost sculat;
17și dacă Hristos n‐a fost sculat, zadarnică este credința voastră, sunteți încăRom. 4.25. în păcatele voastre.
18Deci și cei adormiți în Hristos sunt pierduți.
19Dacă2 Tim. 3.12. numai în viața aceasta am nădăjduit în Hristos, suntem mai de plâns decât toți oamenii.
20Acum însă Hristos1 Pet. 1.3. a fost sculat dintre cei morți, pârgaFapte. 26.23. Vers. 23. Col. 1.18. Ap. 1.5. celor adormiți.
21Căci deoareceRom. 5.12, 17. prin om este moartea, prinIn. 11.25. Rom. 6.23. om este și învierea morților.
22Căci după cum în Adam toți mor, astfel și în Hristos toți vor fi făcuți vii.
23Dar fiecareVers. 20. 1 Tes. 4.15‐17. în ceata sa: pârga este Hristos, apoi cei ce sunt ai lui Hristos la venirea sa,
24după aceea vine sfârșitul, când el va da lui Dumnezeu și Tatăl ÎmpărățiaDan. 7.14, 27., când va fi desființat orice domnie și orice stăpânire și putere.
25Căci trebuie ca el să împărățească pânăPs. 110.1. Fapte. 2.34, 35. Ef. 1.22. Evr. 1.13; 10.13. va pune pe toți vrăjmașii săi sub picioarele sale.
26Cel din urmă vrăjmaș2 Tim. 1.10. Ap. 20.14. care va fi desființat este moartea.
27Căci El aPs. 8.6. Mat. 28.18. Evr. 2.8. 1 Pet. 3.22. supus toate sub picioarele lui. Iar când zice că toate au fost supuse, este vădit că afară de Cel ce i‐a supus toate.
28Iar cândFil. 3.21. îi va supune toate, atunciCap. 3.23; 11.3. și Fiul însuși va fi supus Celui ce i‐a supus toate, ca Dumnezeu să fie toate în toți.
29Altfel ce vor face cei ce sunt botezați pentru cei morți? Dacă morții nu se scoală nicidecum, pentru ce mai sunt botezați pentru ei?
30Pentru ce2 Cor. 11.26. Gal. 5.11. suntem și noi în primejdie în fiecare ceas?
31Pe lauda1 Tes. 2.19. voastră, fraților, pe care o am în Hristos Isus Domnul nostru, euRom. 8.36. Cap. 4.9. 2 Cor. 4.10, 11; 11.23. mor în fiecare zi.
32Dacă după felul oamenilor m‐am2 Cor. 1.8. luptat cu fiarele în Efes, care‐mi este folosul? Dacă morții nu se scoală, săEcl. 2.24. Is. 22.13; 56.12. Lc. 12.19. mâncăm și să bem, căci mâine vom muri.
33Nu vă amăgiți: tovărășiileCap. 5.6. rele strică obiceiurile bune.
34Treziți‐văRom. 13.11. Ef. 5.14., cum e drept, și nu păcătuiți; căci1 Tes. 4.5. unii n‐au nicio cunoștință de Dumnezeu, spreCap. 6.5. rușinea voastră o spun.
Cum vor învia morții35Dar va zice cineva: CumEzec. 37.3. se scoală morții? Și cu ce fel de trup vin ei?
36Nechibzuitule, tu ceIn. 12.24. semeni nu este făcut viu dacă nu moare de tot;
37și ce semeni, nu semeni trupul care are să fie, ci un grăunte gol, cum se nimerește, de grâu sau de ceva din celelalte semințe.
38Iar Dumnezeu îi dă un trup după cum a voit și fiecăreia dintre semințe trupul ei.
39Nu orice carne este aceeași carne; ci alta este cea de oameni și alta carnea de dobitoace și alta carnea de păsări și alta de pești.
40Și sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.
41Alta este slava soarelui și alta slava lunii și alta slava stelelor; căci stea se deosebește de stea în slavă.
42AstfelDan. 12.3. Mat. 13.43. este și învierea morților. Este semănat în putrezire, se scoală în neputrezire;
43esteFil. 3.21. semănat în necinste, se scoală în slavă; este semănat în slăbiciune, se scoală în putere;
44este semănat trup sufletesc, se scoală trup duhovnicesc; dacă este un trup sufletesc este și unul duhovnicesc.
45Astfel și este scris: Cel dintâi om Adam s‐a făcutGen. 2.7. un suflet viu; cel din urmă AdamRom. 5.14., un duhIn. 5.21; 6.33, 39, 40, 54, 57. Fil. 3.21. Col. 3.4. dătător de viață.
46Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci cel sufletesc, după aceea cel duhovnicesc.
47Cel dintâi omIn. 3.31. este din pământGen. 2.7; 3.19., țărână, al doilea om este dinIn. 3.13, 31. cer.
48Cum este cel ce este țărână, astfel sunt și cei ce sunt țărână, și cumFil. 3.20, 21. este cel ceresc astfel sunt și cei cerești.
49Și după cumGen. 5.3. am purtat chipul celui ce este țărână, vomRom. 8.29. 2 Cor. 3.18; 4.11. Fil. 3.21. 1 In. 3.2. purta și chipul celui ceresc.
50Însă zic aceasta, fraților: carneaMat. 16.11. In. 3.3, 5. și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moștenește neputrezirea.
51Iată, vă spun o taină; nu1 Tes. 4.15‐17. toți vom adormi, darFil. 3.21. toți vom fi schimbați,
52într‐o clipă, într‐o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbițăZah. 9.14. Mat. 24.31. In. 5.25. 1 Tes. 4.16.; căci trâmbița va suna și morții se vor scula fără putrezire și noi vom fi schimbați.
53Căci trebuie ca acest trup2 Cor. 5.4. supus putrezirii să îmbrace neputrezirea și muritorul acesta să îmbrace nemurirea.
54Dar când trupul acesta supus putrezirii va îmbrăca neputrezirea și muritorul acesta va îmbrăca nemurirea, atunci se va întâmpla cuvântul care este scris: MoarteaIs. 25.8. Evr. 2.14, 15. Ap. 20.14. a fost înghițită în biruință.
55Unde îți este, moarteOsea 13.14., biruința? Unde îți este, moarte, boldul?
56Boldul morții este păcatul și putereaRom. 4.15; 5.13; 7.5, 13. păcatului este legea.
57DarRom. 7.25. mulțumită fie lui Dumnezeu, care ne dă biruința1 In. 5.4, 5. prin Domnul nostru Isus Hristos.
58De aceea2 Pet. 3.14., frații mei iubiți, fiți nemișcați, neclintiți, prisosind totdeauna în lucrul Domnului, căci știți căCap. 3.8. osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
