1IacovFapte. 12.17; 15.13. Gal. 1.19; 2.9. Iuda 1., robTit 1.1. al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, celorFapte. 26.7. douăsprezece seminții careDeut. 32.26. In. 7.35. Fapte. 2.5; 8.1. 1 Pet. 1.1. sunt în împrăștiere, vă dorește bucurie.
Încercările2Frații meiMat. 5.12. Fapte. 5.41. Evr. 10.34. 1 Pet. 4.13, 16., socotiți mare bucurie când veți cădea în felurite1 Pet. 1.6. ispite,
3știindRom. 5.3. că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.
4Dar răbdarea să‐și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, neavând lipsă de nimic.
5Iar dacă1 Reg. 3.9, 11, 12. Prov. 2.3. cineva dintre voi are lipsă de înțelepciune, săMat. 7.7; 21.22. Mc. 11.24. Lc. 11.9. In. 14.13; 15.7; 16.23. ceară de la Dumnezeu care dă tuturor cu dărnicie și nu înfruntă, și i seIer. 29.12. 1 In. 5.14, 15. va da.
6DarMc. 11.24. 1 Tim. 2.8. să ceară cu credință, neîndoindu‐se de nimic; căci cine se îndoiește, seamănă cu valul mării mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo.
7Căci să nu socotească acel om că va lua ceva de la Domnul;
8este un bărbatCap. 4.8. îndoielnic, nestatornic în toate căile sale.
Bogatul și omul de jos9Iar fratele cel smerit să se laude în înălțarea lui,
10și bogatul în smerirea lui, pentru căIov 14.2. Ps. 37.2; 90.5, 6; 102.11; 103.15. Is. 40.6. 1 Cor. 7.31. Cap. 4.14. 1 Pet. 1.24. 1 In. 2.17. va trece ca o floare a ierbii.
11Căci a răsărit soarele cu arșița sa și a uscat iarba, și floarea ei a căzut și podoaba feței ei a pierit: așa și bogatul se va vesteji în umbletele sale.
12FericitIov 5.17. Prov. 3.11, 12. Evr. 12.5. Ap. 3.19. este omul care rabdă ispita, pentru că după ce va fi găsit bun, va lua cununa1 Cor. 9.25. 2 Tim. 4.8. Cap. 2.5. 1 Pet. 5.4. Ap. 2.10. vieții pe careMat. 10.22; 19.28, 29. Cap. 2.5. a făgăduit‐o Domnul celor ce‐l iubesc.
Dumnezeu nu ispitește13Nimeni când este ispitit să nu zică: Sunt ispitit de Dumnezeu. Căci Dumnezeu este neispitit de rele și el nu ispitește pe nimeni.
14Dar fiecare este ispitit, fiind tras și momit de pofta sa.
15Apoi poftaIov 15.35. Ps. 7.14., după ce a zămislit, naște păcat; iar păcatul, odată săvârșit, nașteRom. 6.21, 23. moarte.
Împlinirea cuvântului16Nu vă rătăciți, frații mei iubiți.
17OriceIn. 3.27. 1 Cor. 4.7. dare bună și orice dar desăvârșit se pogoară de sus de la Tatăl luminilor, laNum. 23.19. 1 Sam. 15.29. Mal. 3.6. Rom. 11.29. care nu este schimbare sau umbră de mutare.
18ElIn. 1.13; 3.3. 1 Cor. 4.15. 1 Pet. 1.23., de bunăvoia sa, ne‐a născut prin cuvântul adevărului, caEf. 1.12. să fim o pârgăIer. 2.3. Ap. 14.4. a făpturilor sale.
19Să știți, frații mei iubiți: orice om săEcl. 5.1. fie ager la auzire, încetProv. 10.19; 17.27. Ecl. 5.2. la vorbire, încet la mânieProv. 14.17; 16.32. Ecl. 7.9.:
20căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21De aceea, lepădândCol. 3.8. 1 Pet. 2.1. orice murdărie și revărsare de răutate, primiți cu blândețe cuvântul sădit, careFapte. 13.26. Rom. 1.16. 1 Cor. 15.2. Ef. 1.13. Tit 2.11. Evr. 2.3. 1 Pet. 1.9. poate să vă mântuiască sufletele.
22Fiți dar împlinitoriMat. 7.21. Lc. 6.46; 11.28. Rom. 2.13. 1 In. 3.7. ai cuvântului și nu numai auzitori, înșelându‐vă pe voi înșivă.
23Pentru că dacăLc. 6.47, etc. Cap. 2.14, etc. cineva este auzitor al cuvântului și nu împlinitor, el seamănă cu un bărbat care își privește în oglindă fața sa din naștere;
24căci s‐a privit pe sine și a plecat și a uitat îndată ce fel de om era.
25Cine2 Cor. 3.18. s‐a uitat însă de aproape în legeaCap. 2.12. desăvârșită, aceea a slobozeniei, și a stăruit în ea, nefăcându‐se un auzitor uituc, ci un făcător cu fapta, acesta va fiIn. 13.17. fericit în facerea lui.
26Dacă i se pare cuiva că este religios în timp ce nu‐șiPs. 34.13; 39.1. 1 Pet. 3.10. ține limba în frâu, ci își amăgește inima, religia acestui om este deșartă.
27Religia curată și fără pată la Dumnezeu și Tatăl este aceasta: aIs. 1.16, 17; 58.6, 7. Mat. 25.36. cerceta pe orfani șiRom. 12.2. Cap. 4.4. 1 In. 5.18. pe văduve în necazul lor și a se păzi pe sine însuși neîntinat de lume.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.