Evrei 6 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Cei căzuți de la credință

1De aceea să lăsămFil. 3.12‐14. Cap. 5.12. cuvântul începutului lui Hristos și să înaintăm cu sârguință spre desăvârșire, nepunând iarăși temelia pocăinței de faptele moarteCap. 9.14. și a credinței în Dumnezeu,

2a învățăturii despreFapte. 19.4, 5. botezuri și despreFapte. 8.14‐17; 19.6. punerea mâinilor și despre învierea morțilorFapte. 17.31, 32. și despreFapte. 24.25. Rom. 2.16. judecata veșnică.

3Și aceasta o vom face, dacăFapte. 18.21. 1 Cor. 4.19. va îngădui Dumnezeu.

4Căci este cu neputință ca cei ce au fost luminațiMat. 12.31, 32. Cap. 10.26. 2 Pet. 2.20, 21. 1 In. 5.16. odată și au gustat darulCap. 10.32. ceresc și s‐au făcut părtașiIn. 4.10; 6.32. Ef. 2.8. ai Duhului Sfânt

5și au gustat cuvântul bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitorGal. 3.2, 5. Cap. 2.4.,

6și care totuși au căzut, să fie înnoiți iarășiCap. 2.5. spre pocăință, fiindcăCap. 10.29. ei răstignesc din nou pentru ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu și‐l dau de ocară.

7Căci pământul care a băut ploaia ce vine adesea peste el și care dă verdeață folositoare acelora pentru care și este lucrat are parte de binecuvântarePs. 65.10. de la Dumnezeu;

8darIs. 5.6. dacă face spini și pălămidă este lepădat și aproape de blestem și sfârșitul lui este să fie ars.

Făgăduința dată lui Avraam

9Dar despre voi, iubiților, suntem încredințați de mai bune lucruri și care țin de mântuire, chiar dacă vorbim astfel.

10CăciProv. 14.31. Mat. 10.42; 25.40. In. 13.20. DumnezeuRom. 3.4. 2 Tes. 1.6, 7. nu este nedrept ca să uite lucrul1 Tes. 1.3. vostru și iubirea pe care ați arătat‐o pentru numele lui, întrucât ați slujitRom. 15.25. 2 Cor. 8.4; 9.1, 12. 2 Tim. 1.18. și slujiți sfinților.

11Dar dorim ca fiecareCap. 3.6, 14. dintre voi să arate aceeași sârguință pentru încredereaCol. 2.2. deplină a nădejdii până la sfârșit,

12ca să nu fiți trândavi, ci următori ai celor ce prin credință și îndelungă răbdare moștenescCap. 10.36. făgăduințele.

13Căci Dumnezeu, când a făcut făgăduința lui Avraam, fiindcă n‐avea să jure pe nimeni mai mare, aGen. 22.16, 17. Ps. 105.9. Lc. 1.73. jurat pe sine însuși,

14zicând: Cu adevărat binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțind te voi înmulți.

15Și astfel, fiindcă a avut îndelungă răbdare, a dobândit făgăduința.

16Căci oamenii jură pe cel ce este mai mare și jurământulEx. 22.11. le este sfârșitul oricărui cuvânt de împotrivire spre întărire.

17În aceasta Dumnezeu voind să arate și mai mult moștenitorilorCap. 11.9. făgăduinței nestrămutareaRom. 11.29. sfatului său, a venit la mijloc cu un jurământ,

18ca prin două fapte nestrămutate, în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să avem puternica mângâiere, noi, care am scăpat ca să apucăm nădejdea pusăCap. 12.1. înaintea noastră,

19pe care o avem ca o ancoră neclintită tare a sufletului și careLev. 16.15. Cap. 9.7. intră până în ceea ce este în lăuntrul perdelei,

20undeCap. 4.14; 8.1; 9.24. Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, fiind făcutCap. 3.1; 5.6, 10; 7.17. mare preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.