Psalmii 104 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Grija Domnului pentru lucrările sale

1Binecuvântă, suflete al meu, pePs. 103.1. Vers. 35. Domnul! Doamne Dumnezeul meu, tuPs. 93.1. ești foarte mare; tu ești îmbrăcat în măreție și strălucire!

2Cel ceDan. 7.9. se învelește cu lumina ca și cu o manta, cel ce întindeIs. 40.22; 45.12. cerurile ca un covor!

3Cel ceAmos 9.6. pune bârnele cămărilor lui în ape; cel ce face noriiIs. 19.1. carul său; cel cePs. 18.10. umblă pe aripile vântului;

4cel ce faceEvr. 1.7. pe îngerii săi vânturi; și pe slujitorii săi flacări2 Reg. 2.11; 6.17. de foc.

5A întemeiatIov 26.7; 38.4, 6. Ps. 24.2; 136.6. Ecl. 1.4. pământul pe picioarele sale; în veac nu se va clătina.

6L‐ai acoperit cuGen. 7.19. adâncul ca și cu un veșmânt; apele stăteau peste munți.

7La mustrarea ta au fugitGen. 8.1., la glasul tunetului tău s‐au grăbit să fugă

8(munțiiGen. 8.5. s‐au ridicat, văile s‐au plecat) spre loculIov 38.10, 11. pe care li‐l așezasei tu.

9Ai pus o margineIov 26.10. Ps. 33.7. Ier. 5.22. peste care nu vor trece; nu se vor maiGen. 9.11, 15. întoarce ca să acopere pământul.

10El trimite izvoare în văi; ele curg printre munți.

11Ele adapă toate fiarele câmpurilor, măgarii sălbatici își potolesc setea.

12Lângă ele locuiesc păsările cerului; ele fac să le răsune glasul între ramuri.

13ElPs. 147.8. adapă munții din cămările sale; pământul se saturăPs. 65.9, 10. cu rodulIer. 10.13; 14.22. lucrărilor tale.

14ElGen. 1.29, 30; 3.18; 9.3. Ps. 147.8. face să încolțească iarbă pentru vită șiIov 28.5. verdeață pentru trebuința omului, făcând să iasă pâinePs. 136.25; 147.9. din pământ,

15și vinulJud. 9.13. Ps. 23.5. Prov. 31.6, 7. care veselește inima omului; și face să‐i strălucească fața cu untdelemn și cu pâinea întărește inima omului.

16Copacii Domnului se satură; cedrii Libanului, pe careNum. 24.6. i‐a sădit,

17unde își fac păsările cuiburile lor, berzei îi sunt locuință pinii.

18Munții cei înalți sunt pentru țapi sălbatici; stâncile sunt adăpost pentru iepuriProv. 30.26..

19El a făcutGen. 1.14. luna pentru vremuri; soarele îșiIov 38.12. cunoaște apusul.

20Tu faciIs. 45.7. întuneric și este noapte în care se mișcă fiarele pădurii.

21PuiiIov 38.39. Ioel 1.20. de leu mugesc după pradă și își caută hrana de la Dumnezeu.

22Soarele răsare: se retrag și se culcă în vizuinile lor.

23Omul iese la lucrulGen. 3.19. său și la munca sa până seara.

24Doamne! CâtProv. 3.19. de multe sunt lucrările tale! Toate le‐ai făcut cu înțelepciune. Plin este pământul de bogățiile tale.

25Marea aceasta întinsă și largă: în ea mișună vietăți fără număr, mici și mari.

26Acolo se plimbă corăbiile și LeviatanulIov 41.1. acela pe care l‐ai întocmit, ca să se joace în ea.

27ToatePs. 136.25; 145.15; 147.9. te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

28Le dai, adună; îți deschizi mâna, se satură de bunuri.

29Îți ascunzi fața, se tulbură, le ieiIov 34.14, 15. Ps. 146.4. Ecl. 12.7. suflarea, pier și se întorc în țărână.

30TrimițiIs. 32.15. Ezec. 37.9. duhul tău: sunt zidite din nou și înnoiești fața pământului.

31Slava Domnului va fi în veci: Domnul seGen. 1.31. va bucura de lucrările sale!

32El privește spre pământ și seHab. 3.10. cutremură; atingePs. 144.5. munții și fumegă.

33VoiPs. 63.4; 146.2. cânta Domnului toată viața mea, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât voi fi.

34Fie‐i plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

35Păcătoșii se vor sfârșiPs. 37.38. Prov. 2.22. de pe pământ și cei răi nu vor mai fi! Suflete al meu, binecuvântăVers. 1. pe Domnul! Lăudați pe Domnul!