Romani 10 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Mântuirea este aproape

1Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este ca să fie mântuiți.

2Căci le mărturisesc căFapte. 21.20; 22.3. Gal. 1.14; 4.17. Cap. 9.31. au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit unei depline cunoștințe.

3Căci necunoscând dreptatea lui DumnezeuCap. 1.17; 9.30. și căutând să statornicească pe a lorFil. 3.9., nu s‐au supus dreptății lui Dumnezeu.

4Căci HristosMat. 5.17. Gal. 3.24. este sfârșitul legii ca dreptate pentru orice credincios.

5Căci Moise scrie despre dreptatea care este din lege: OmulLev. 18.5. Neem. 9.29. Ezec. 20.11, 13, 21. Gal. 3.12. care va face va trăi prin ea.

6Iar dreptatea care este din credință zice așaDeut. 30.12, 13.: Nu zice în inima ta: Cine se va sui în cer? (adică să aducă jos pe Hristos.)

7Sau: Cine se va pogorî în adânc? (adică să scoată afară pe Hristos dintre cei morți.)

8Dar ce zice ea? Cuvântul este aproapeDeut. 30.14. de tine, în gura ta și în inima ta: adică cuvântul credinței pe care o propovăduim.

9Pentru că dacăMat. 10.32. Lc. 12.8. Fapte. 8.37. vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn și vei crede în inima ta că Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, vei fi mântuit.

10Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire.

11Căci scriptura zice: OricineIs. 28.16; 49.23. Ier. 17.7. Cap. 9.33. care crede în el nu va fi rușinat.

12Căci nuFapte. 15.9. Cap. 3.22. Gal. 3.28. este deosebire de iudeu și grec: căci el esteFapte. 10.36. Cap. 3.29. 1 Tim. 2.5. Domn al tuturorEf. 1.7; 2.4, 7., bogat pentru toți care‐l cheamă.

13CăciIoel 2.32. Fapte. 2.21. oricine care va chema numeleFapte. 9.14. Domnului va fi mântuit.

Lucrul acesta a fost vestit

14Dar cum vor chema pe acela în care n‐au crezut? Și cum vor crede în acela despre care n‐au auzit? Și cum vor auzi fără propovăduitor?

15Și cum vor propovădui dacă nu vor fi trimiși? După cum este scris: CâtIs. 52.7. Naum 1.15. de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!

16Dar nuCap. 3.3. Evr. 4.2. toți au ascultat de evanghelie. Căci Isaia zice: DoamneIs. 53.1. In. 12.38., cine a crezut cele auzite de la noi?

17Deci credința vine din cele auzite, iar cele auzite prin cuvântul lui Hristos.

18Dar eu zic: Oare n‐au auzit ei? Da, negreșit: Sunetul lor a ieșit înPs. 19.4. Mat. 24.14; 28.19. Mc. 16.15. Col. 1.6, 23. tot pământul și1 Reg. 18.10. Mat. 4.8. cuvintele lor până la marginile pământului locuit.

19Dar eu zic: Oare n‐a cunoscut Israel? Moise cel dintâi zice: Eu văDeut. 32.21. Cap. 11.11. voi întărâta la gelozie cu aceea ce nu este neamTit 3.3., vă voi ațâța la mânie cu un neam neînțelegător.

20Iar Isaia îndrăznește și zice: Am fostIs. 65.1. Cap. 9.30. aflat de cei ce nu mă căutau și m‐am arătat celor ce nu întrebau de mine.

21Dar despre Israel zice: ToatăIs. 65.2. ziua am întins mâinile către un popor neascultător și împotrivitor cu vorba.