Faptele Apostolilor 7 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Cuvântarea de apărare a lui Ștefan

1Și marele preot a zis: Nu cumva acestea sunt astfel?

2Iar el a zis: Bărbați, frațiCap. 22.1. și părinți, ascultați. Dumnezeul slavei s‐a arătat tatălui nostru Avraam când era în Mesopotamia mai înainte de a locui în Haran;

3și a zis către el: IeșiGen. 12.1. din țara ta și din rudenia ta și mergi în țara pe care ți‐o voi arăta.

4AtunciGen. 11.31; 12.4, 5. a ieșit din țara haldeilor și a locuit în Haran; și de acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‐a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum.

5Și nu i‐a dat în ea moștenire nicio urmă de picior; și a făgăduitGen. 12.7; 13.15; 15.3, 8; 26.3. că o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, pe când n‐avea copil.

6Și Dumnezeu a vorbit astfel: SămânțaGen. 15.13, 16. lui va sta vremelnic într‐o țară străină și o vor robi și o vor asupri patruEx. 12.40. Gal. 3.17. sute de ani.

7Și pe neamul care îi vor robi îl voi judeca eu, a zis Dumnezeu, și după acestea vor ieși și‐mi vorEx. 3.12. sluji în acest loc.

8Și i‐a datGen. 17.9‐11. legământul tăierii împrejur; și astfelGen. 21.2‐4. Avraam a născut pe IsaacGen. 25.26. și l‐a tăiat împrejur în ziua a opta și Isaac a născut pe Iacov și IacovGen. 29.31, etc.; 30.5, etc.; 35.18, 23. pe cei doisprezece patriarhi.

9ȘiGen. 37.4, 11, 28. Ps. 105.17. patriarhii, pizmuind pe Iosif, l‐au vândut pentru Egipt șiGen. 39.2, 21, 23. Dumnezeu era cu el.

10Și l‐a scos din toate necazurile lui și i‐a dat har și înțelepciuneGen. 41.37; 42.6. înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și l‐a făcut dregător peste Egipt și peste toată casa sa.

11Și a venitGen. 41.54. o foamete peste tot Egiptul și Canaanul și necaz mare; și părinții noștri nu găseau hrană.

12Și când a auzit IacovGen. 42.1. că în Egipt sunt grâne, a trimis pe părinții noștri întâia oară.

13ȘiGen. 45.4, 16. a doua oară Iosif a fost făcut cunoscut fraților lui și neamul lui Iosif s‐a dat pe față lui Faraon.

14ȘiGen. 45.9, 27. Iosif a trimis și a chemat la sine pe Iacov, tatăl său, și toatăGen. 46.27. Deut. 10.22. rudenia sa, șaptezeci și cinci de suflete.

15Și IacovGen. 46.5. s‐a coborât în Egipt și a muritGen. 49.33. Ex. 1.6., el și părinții noștri.

16ȘiEx. 13.19. Ios. 24.32. au fost strămutați la Sihem și puși în mormântulGen. 23.16; 33.19. pe care‐l cumpărase Avraam cu preț în argint de la fiii lui Emor în Sihem.

17Și cu cât se apropia vremeaGen. 15.13. Vers. 6. făgăduinței pe care o jurase Dumnezeu lui Avraam, poporul aEx. 1.7‐9. Ps. 105.24, 25. crescut și s‐a înmulțit în Egipt,

18până când s‐a sculat un alt împărat peste Egipt, care nu știa pe Iosif.

19Acesta a întrebuințat meșteșugire împotriva neamului nostru și a asuprit pe părinții noștri spre a‐i face săEx. 1.22. lepede pe pruncii lor ca să nu fie păstrați în viață.

Vremea lui Moise

20ÎnEx. 2.2. vremea aceea s‐a născut Moise și eraEvr. 11.23. frumos lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui.

21Și când a fostEx. 2.3‐10. lepădat, l‐a ridicat fiica lui Faraon și l‐a crescut ca fiu al ei.

22Și Moise a fost învățat în orice știință a Egiptenilor și era puternicLc. 24.19. în cuvintele și faptele lui.

23IarEx. 2.11, 12. când era aproape de patruzeci de ani, i s‐a suit în inimă ca să cerceteze pe frații săi, pe copiii lui Israel.

24Și văzând pe unul dintre ei nedreptățit, l‐a apărat și a răzbunat pe cel necăjit, omorând pe egiptean.

25Și el socotea că frații săi înțeleg că Dumnezeu le va da mântuire prin mâna sa; dar ei n‐au înțeles.

26Și înEx. 2.13. ziua următoare li s‐a arătat, pe când se băteau, și i‐a îndemnat la pace zicând: Bărbați, voi sunteți frați; pentru ce vă faceți nedreptate unul altuia?

27Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său, l‐a dat înlături zicând: CineLc. 12.14. Cap. 4.7. te‐a pus mai mare și judecător peste noi?

28Nu cumva voiești să mă omori cum ai omorât ieri pe egiptean?

29LaEx. 2.15, 22; 4.20; 18.3, 4. acest cuvânt Moise a fugit și a locuit vremelnic în pământul Madian, unde a născut doi fii.

30Și după ceEx. 3.2. s‐au împlinit patruzeci de ani, un înger i s‐a arătat în pustia muntelui Sinai într‐o flacără de foc a unui rug.

31Și Moise, când a văzut, s‐a minunat de vedenie. Și când s‐a apropiat ca să privească, s‐a făcut un glas al Domnului:

32EuMat. 22.32. Evr. 11.16. sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov. Și Moise tremura și n‐a îndrăznit să privească.

33Și DomnulEx. 3.5. Ios. 5.15. i‐a zis: Dezleagă‐ți încălțămintea picioarelor; căci locul pe care stai este pământ sfânt.

34AmEx. 3.7. văzut cu adevărat asuprirea poporului meu, care este în Egipt, și am auzit suspinul lor și m‐am pogorât să‐i scot; și acum vino, te trimit în Egipt.

35Pe acest Moise pe care l‐au tăgăduit zicând: Cine te‐a pus mai mare și judecător? Pe acesta l‐a trimis Dumnezeu, ca mai mare și răscumpărător cu mânaEx. 14.19. Num. 20.16. îngerului care i s‐a arătat în rug.

36AcestaEx. 12.41; 33.1. i‐a scos afară, făcândEx. 7.11, 14. Ps. 105.27. minuni și semne în țara Egiptului șiEx. 14.21, 27‐29. în Marea Roșie șiEx. 16.1, 35. în pustie patruzeci de ani.

37Acesta este Moise, care a zis copiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica un prorocDeut. 18.15, 18. Cap. 3.22. dintre frații voștri ca mine; (ascultați‐l)Mat. 17.5..

38AcestaEx. 19.3, 17. este cel ce a fost în adunare în pustie, cu îngerulIs. 63.9. Gal. 3.19. Evr. 2.2. care îi vorbea în muntele Sinai și cu părinții noștri: care aEx. 21.1. Deut. 5.27, 31; 33.4. In. 1.17. primit cuvinteRom. 3.2. vii ca să ni le dea nouă,

39căruia n‐au voit părinții noștri să‐i fie ascultători, ci l‐au înlăturat și s‐au întors în inimile lor în Egipt,

40Ex. 32.1. zicând lui Aaron: Fă‐ne dumnezei care vor merge înaintea noastră; căci Moise acesta care ne‐a scos din pământul Egiptului nu știm ce s‐a făcut.

41ȘiDeut. 9.16. Ps. 106.19. au făcut un chip de vițel în acele zile și au adus jertfă idolului și se desfătau în lucrurile mâinilor lor.

42Dar Dumnezeu s‐aPs. 81.12. Ezec. 20.25, 39. Rom. 1.24. 2 Tes. 2.11. întors și i‐a dat să slujească oștiriiDeut. 4.19; 17.3. 2 Reg. 17.16; 21.3. Ier. 19.13. cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: Nu cumva mi‐ați adus vite înjunghiate și jertfe patruzeci de ani în pustie, casăAmos 5.25, 26. a lui Israel?

43Și ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului Remfan, chipurile pe care le‐ați făcut să vă închinați lor; și vă voi strămuta dincolo de Babilon.

44Părinții noștri aveau cortul mărturiei în pustie, după cum a rânduit cel ce a vorbit lui Moise, ca să‐lEx. 25.40; 26.30. Evr. 8.5. facă după chipul pe care‐l văzuse;

45peIos. 3.14. care părinții noștri, la rândul lor, l‐au și adus cu Iosua, când au intrat în stăpânirea Neamurilor peNeem. 9.24. Ps. 44.2; 78.55. Cap. 13.19. care le‐a fugărit Dumnezeu de la fața părinților noștri până în zilele lui David;

46care1 Sam. 16.1. 2 Sam. 7.1. Ps. 89.19. Cap. 13.22. a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a1 Reg. 8.17. 1 Cron. 22.7. Ps. 132.4, 5. cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.

47Și1 Reg. 6.1; 8.20. 1 Cron. 17.12. 2 Cron. 3.1. Solomon i‐a zidit o casă.

48Dar1 Reg. 8.27. 2 Cron. 2.6; 6.18. Cap. 17.24. Cel Preaînalt nu locuiește în cele făcute de mâini, după cum zice prorocul:

49CerulIs. 66.1, 2. Mat. 5.34, 35; 23.22. îmi este scaun de domnie și pământul așternut al picioarelor mele; ce fel de casă îmi veți zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?

50Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?…

Uciderea lui Ștefan cu pietre

51Voi cu grumazul înțepenitEx. 32.9; 33.3. Is. 48.4. și netăiați împrejurLev. 26.41. Deut. 10.16. Ier. 4.4; 6.10; 9.26. Ezec. 44.9. cu inimile și cu urechile, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt; cum au fost părinții voștri, așa și voi.

52Pe2 Cron. 36.16. Mat. 21.35; 23.34, 37. 1 Tes. 2.15. care dintre proroci nu i‐au prigonit părinții voștri? Și au și omorât pe cei ce au vestit mai dinainte despre venirea CeluiCap. 3.14. Drept, ai cărui vânzători și omorâtori v‐ați făcut voi acum,

53voi, careEx. 20.1. Gal. 3.19. Evr. 2.2. ați primit legea prin rânduieli de îngeri și n‐ați păzit‐o!…

54CândCap. 5.33. au auzit ei acestea, îi tăia în inimi și scrâșneau cu dinții împotriva lui.

55Iar el fiind plinCap. 6.5. de Duhul Sfânt s‐a uitat țintă în cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu

56și a zis: Iată, vădEzec. 1.1. Mat. 3.16. Cap. 10.11. cerurile deschise și pe FiulDan. 7.13. omului stând la dreapta lui Dumnezeu.

57Dar ei au strigat cu glas mare și și‐au astupat urechile și s‐au năpustit cu un gând asupra lui:

58și l‐au scos1 Reg. 21.13. Lc. 4.29. Evr. 13.12. afară din cetate și‐lLev. 24.16. omorau cu pietre. Și martoriiDeut. 13.9, 10; 17.7. Cap. 8.1; 22.20. și‐au pus jos veșmintele la picioarele unui tânăr numit Saul.

59Și pe când omorau cu pietre pe Ștefan, elCap. 9.14. chema pe Domnul și zicea: Doamne Isuse, primeștePs. 31.5. Lc. 23.46. duhul meu.

60Și a îngenuncheatCap. 9.40; 20.36; 21.5. și a strigat cu glas mare: DoamneMat. 5.44. Lc. 6.28; 23.34., nu le pune la socoteală păcatul acesta. Și când a zis aceasta, a adormit.