1Acestea sunt cuvintele pe care le‐a vorbit Moise către tot Israelul dincoaceIos. 9.1, 10; 22.4, 7. de Iordan, în pustie, în câmpie în dreptul Sufului între Paran și Tofel și Laban și Hațerot și Di‐Zahab.
2Sunt unsprezece zile de la Horeb pe calea muntelui SeirNum. 13.26. Cap. 9.23. până la Cades‐Barnea.
3Și a fost așa: înNum. 33.38. anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, la întâi ale lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel după toate cele ce‐i poruncise Domnul pentru ei,
4după ceNum. 21.24, 33. bătuse pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia în Hesbon și pe Og, împăratul Basanului, care locuia în Aștarot, la EdreiNum. 21.33. Ios. 13.12..
5Dincoace de Iordan în țara Moabului a început Moise să desfășoare această lege zicând:
6Domnul Dumnezeul nostru ne‐a vorbit în HorebEx. 31. zicând: DestulEx. 19.1. Num. 10.11. ați stat în muntele acesta.
7Întoarceți‐vă și plecați și mergeți în ținutul muntos al amoriților și la toate vecinătățile lui în câmpie, în ținutul muntos și pe șes și la miazăzi și pe țărmul mării în țara cananiților și la Liban până la râul cel mare, râul Eufrat.
8Iată, v‐am pus țara înainte; intrați și stăpâniți țara, pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui AvraamGen. 12.7; 15.18; 17.7, 8; 26.4; 28.13., lui Isaac și lui Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.
Cum a pus judecători9Și v‐am vorbitEx. 18.18. Num. 11.14. în vremea aceea, zicând: Nu vă pot purta singur.
10Domnul Dumnezeul vostru v‐a înmulțit, și iată, astăzi sunteți o mulțimeGen. 15.5. Cap. 10.22; 28.62. ca stelele cerurilor:
11Domnul2 Sam. 24.3. Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori mai mulți decât sunteți și să vă binecuvânteze, cumGen. 15.5; 22.17; 26.4. Ex. 32.13. v‐a spus!
12Cum1 Reg. 3.8, 9. voi purta eu singur sarcina voastră și povara voastră și cearta voastră?
13Luați‐văEx. 18.21. Num. 11.16, 17. bărbați înțelepți și pricepuți și cunoscuți, după semințiile voastre, și‐i voi face capi peste voi.
14Și mi‐ați răspuns, și ați zis: Bun este de făcut lucrul pe care l‐ai vorbit.
15Și am luat pe capii semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i‐am făcut capiEx. 18.25. peste voi, mai mari peste mii și mai mari peste sute și mai mari peste cincizeci și mai mari peste zece și dregători după semințiile voastre.
16Și am poruncit judecătorilor voștri, în vremea aceea, zicând: Ascultați între frații voștri și judecațiCap. 16.18. In. 7.24. cu dreptate între om și frateleLev. 24.22. său și străinul de loc care este cu el.
17Să nuLev. 19.15. Cap. 16.19. 1 Sam. 16.7. Prov. 24.23. Iac. 2.1. căutați la față în judecată; să ascultați atât pe cel mic cât și pe cel mare. Să nu vă temeți de fața omului, căci judecata este a lui Dumnezeu2 Cron. 19.6.; și pricina care vă este prea grea, s‐o aducețiEx. 18.22, 26. la mine și o voi asculta.
18Și în vremea aceea v‐am poruncit toate lucrurile pe care aveți să le faceți.
De la Horeb la Cades‐Barnea19Și noi am plecat de la Horeb și amNum. 10.12. Cap. 8.15. Ier. 2.6. mers prin toată pustia aceea mare și înfricoșată, pe care ați văzut‐o, pe calea spre ținutul muntos al amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și amNum. 13.26. venit la Cades‐Barnea.
20Și v‐am zis: Ați ajuns la ținutul muntos al amoriților pe care ni‐l dă Domnul Dumnezeul nostru.
21Iată Domnul Dumnezeul tău ți‐a pus țara înainte: Suie‐te, ia‐o în stăpânire, după cum ți‐a zis Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te temeIos. 1.9., nici nu te înfricoșa.
22Și v‐ați apropiat toți de mine și ați zis: Să trimitem oameni înaintea noastră, ca să ne iscodească țara, și să ne aducă vorbă despre calea pe care avem să ne suim, și de cetățile la care vom veni.
23Și cuvântul a fost bun în ochii mei; și am luatNum. 13.3. dintre voi doisprezece bărbați, un bărbat de fiecare seminție.
24Și eiNum. 13.22, 23, 24. s‐au întors și s‐au suit pe ținutul muntos și au venit până la valea Eșcol și au iscodit‐o.
25Și au luat în mâinile lor din roada țării și ne‐au adus jos și ne‐au adus vorbă și au zis: ȚaraNum. 13.27. pe care ne‐a dat‐o Domnul Dumnezeul nostru este bună.
26DarNum. 14.1, 2, 3, 4. Ps. 106.24, 25. n‐ați voit să vă suiți, ci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.
27Și ați cârtit în corturile voastre și ați zis: Fiindcă Domnul ne‐a urâtCap. 9.28., ne‐a scos din țara Egiptului ca să ne dea în mâna amoriților ca să ne piardă.
28Unde să ne suim? Frații noștri ne‐au muiat inima zicând: PoporulNum. 13.28, 31, 32. Cap. 9.1, 2. este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și cu ziduri până la ceruri; ba am văzut acolo și pe fiiiNum. 13.28. anachimilor.
29Și v‐am zis: Nu vă spăimântați nici nu vă temeți de ei!
30Domnul DumnezeulEx. 14.14, 25. Neem. 4.20. vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, după toate cele ce a făcut pentru voi înaintea ochilor voștri în Egipt,
31și în pustie, unde ai văzut cum Domnul Dumnezeul tău te‐a purtatEx. 19.4. Cap. 32.11, 12. Is. 46.3, 4; 63.9. Osea 11.3. Fapte. 13.18. cum poartă un om pe fiul său, pe toată calea pe care ați umblat până ați ajuns în locul acesta.
32Și totuși în lucrul acestaPs. 106.24. Iuda 5. n‐ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,
33careEx. 13.21. Ps. 78.14. mergea pe cale înaintea voastră să vă caute un loc de tăbărâre, noaptea în foc, caNum. 10.33. Ezec. 20.6. să vă arate calea pe care aveți să mergeți și ziua în nor.
34Și Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre și s‐a mâniat și a juratCap. 2.14, 15. zicând:
35De va vedea vreunulNum. 14.22, 23. Ps. 95.11. din oamenii aceștia din acest neam rău, țara aceea bună pe care am jurat s‐o dau părinților voștri!
36AfarăNum. 14.24, 30. Ios. 14.9. de Caleb, fiul lui Iefune, el o va vedea și lui și copiilor săi voi da țara pe care a călcat, pentru că aNum. 14.24. urmat pe deplin pe Domnul.
37Și Domnul s‐a mâniat și pe mineNum. 20.12; 27.14. Cap. 3.26; 4.21; 34.4. Ps. 106.32. din pricina voastră, zicând: Nici tu nu vei intra acolo.
38IosuaNum. 14.30., fiul lui Nun, care stăEx. 24.13; 33.11. 1 Sam. 16.22. înaintea ta, el va intra acolo: întărește‐lNum. 27.18, 19. Cap. 31.7, 33., căci el va face pe Israel s‐o moștenească.
39Și prunciiNum. 14.31. voștri, despre care ațiNum. 14.3. zis: vor fi de pradă! Și copiii voștri care astăzi nu cunoscIs. 7.15, 16. Rom. 9.11. nici binele nici răul, ei vor intra acolo și lor le‐o voi da și o vor stăpâni.
40Dar voi întoarceți‐văNum. 14.25. înapoi și plecați în pustie pe calea Mării‐Roșii!
41Și ați răspuns și mi‐ați zis: Am păcătuitNum. 14.40. împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom lupta, după toate cele ce ne‐a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și v‐ați încins fiecare cu armele sale de război, și v‐ați încumetat să vă suiți pe ținutul muntos.
42Și Domnul mi‐a zis: Spune‐le: NuNum. 14.42. vă suiți nici nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți în fața vrăjmașilor voștri.
43Și v‐am spus, dar n‐ați ascultat, ci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v‐ați semețitNum. 14.44, 45. și v‐ați suit pe ținutul muntos.
44Și amoritul care locuia pe acel ținut muntos a ieșit împotriva voastră și v‐a urmărit, cum fac albinelePs. 118.12., și v‐a tăiat în bucăți în Seir până la Horma.
45Și v‐ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul n‐a ascultat glasul vostru nici nu și‐a plecat urechea spre voi.
46ȘiNum. 13.25; 20.1, 22. Jud. 11.17. ați locuit în Cades multe zile, zilele cât ați locuit.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
