Evrei 4 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Să intrăm în odihna lui

1Deci fiindcă rămâne încă o făgăduință spre a intra în odihna lui, săCap. 12.15. ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că a rămas în urmă.

2Căci în adevăr și noi am avut o veste bună propovăduită nouă ca și ei; dar lor cuvântul care a fost auzit nu le‐a folosit, fiindcă n‐a fost amestecat cu credință la cei ce au auzit.

3Căci noiCap. 3.14. cei ce am crezut intrăm în acea odihnă, după cum a zis: Cum amPs. 95.11. Cap. 3.11. jurat în mânia mea: de vor intra ei în odihna mea! deși lucrările erau făcute de la întemeierea lumii.

4Căci despre ziua a șaptea a zis undeva astfel: Și Dumnezeu s‐aGen. 2.2. Ex. 20.1; 31.17. odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui.

5Și iarăși în acest loc: De vor intra ei în odihna mea!

6Deci, fiindcă rămâne încă să intre unii în ea, și ceiCap. 3.19. mai dinainte care au avut propovăduită vestea bună n‐au intrat din pricina neascultării,

7El hotărăște iar o zi anumită: „Astăzi”Ps. 95.7. Cap. 3.7., zicând în David după atâta vreme, cum s‐a spus mai înainte: Astăzi dacă veți auzi glasul lui, nu vă învârtoșați inimile.

8Căci dacă Iosua le‐ar fi dat odihnă, n‐ar fi vorbit el după acestea de altă zi.

9Deci dar rămâne încă o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

10Căci cine a intrat în odihnă lui, acela s‐a și odihnit de lucrările sale, ca Dumnezeu de ale lui.

11Să ne sârguim dar ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeașiCap. 3.12, 18, 19. pildă de neascultare.

12Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viuIs. 49.2. Ier. 23.29. 2 Cor. 10.4, 5. 1 Pet. 1.23. și lucrător și maiProv. 5.4. tăietor decât orice sabieEf. 6.17. Ap. 1.16; 2.16. cu două tăișuri și pătrunzând1 Cor. 14.24, 25. până la despărțirea sufletului și duhului, încheieturilor și măduvei și judecă cugetele și gândurile inimii.

13Și nicioPs. 33.13, 14; 90.8; 139.11‐12. făptură nu este nearătată înaintea lui: ci toate sunt goale și dezveliteIov 26.6; 34.21. Prov. 15.11. înaintea ochilor celui cu care avem a face.

Isus ca mare preot

14Având deci un mare preotCap. 3.1. careCap. 7.26; 9.12, 24. a ștrăbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, săCap. 10.23. ne ținem bine mărturisirea.

15Căci n‐avemIs. 53.3. Cap. 2.18. un mare preot care nu poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit înLc. 22.28. toate asemenea nouă, dar2 Cor. 5.21. Cap. 7.26. 1 Pet. 2.22. 1 In. 3.5. fără păcat.

16Deci săEf. 2.18; 3.12. Cap. 10.19, 21, 22. ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul de domnie al harului, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la vreme de nevoie.