Faptele Apostolilor 5 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Anania și Safira

1Iar un bărbat cu numele Anania împreună cu Safira, nevastă‐sa, a vândut averea

2șiCap. 4.37. a dat la o parte pentru sine, din preț, știind și nevasta, și a adus o parte și a pus‐o la picioarele apostolilor.

3Și PetruNum. 30.2. Deut. 23.21. Eccl. 5.4. a zis: Anania, pentru ce ți‐aLc. 22.3. umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să dai la o parte pentru tine din prețul ogorului?

4Dacă‐ți rămânea, nu ți‐ar fi rămas ție? Și după ce a fost vândut nu era oare în puterea ta? Pentru ce ți‐ai pus în inimă fapta aceasta? N‐ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu.

5Și când a auzit Anania cuvintele acestea, a căzutVers. 10, 11. jos și a murit; și a fost frică mare peste toți care au auzit.

6Și cei mai tineri s‐au sculat și l‐auIn. 19.40. ridicat împreună și l‐au dus afară și l‐au înmormântat.

7Și după o vreme cam de trei ceasuri a intrat și nevasta lui, neștiind ce s‐a întâmplat.

8Și Petru a răspuns către ea: Spune‐mi dacă cu atâta ați dat ogorul? Iar ea a zis: Da, cu atâta.

9Și Petru a zis către ea: Pentru ce v‐ați învoit împreună ca săMat. 4.7. Vers. 3. cercați pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au înmormântat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce afară.

10Și eaVers. 5. a căzut îndată la picioarele lui și și‐a dat sufletul; și tinerii au intrat și au găsit‐o moartă și au dus‐o afară și au înmormântat‐o lângă bărbatul ei.

11Și a fostVers. 5. Cap. 2.43; 19.17. frică mare peste toată biserica și peste toți care auzeau acestea.

Izbânda apostolilor

12Iar prinCap. 2.43; 14.3; 19.11. Rom. 15.19. 2 Cor. 12.12. Evr. 2.4. mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor; și toțiCap. 3.11; 4.32. erau cu un gând în pridvorul lui Solomon.

13ȘiIn. 9.22; 12.42; 19.38. dintre ceilalți nimeni nu îndrăznea să se lipească de ei, darCap. 2.47; 4.21. poporul îi mărea.

14Și cei ce credeau în Domnul se adăugau și mai mult, mulțimi de bărbați și de femei.

15Astfel că scoteau în ulițe pe bolnavi și‐i puneau pe paturi și așternuturi, ca venindMat. 9.21; 14.36. Cap. 19.12. Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei.

16Și venea și mulțime din cetățile dimprejurul Ierusalimului, ducând bolnavi și pe cei bântuițiMc. 16.17, 18. In. 14.12. de duhuri necurate și toți erau tămăduiți.

Apostolii închiși și izbăviți

17ȘiCap. 4.1, 2, 6. s‐a sculat marele preot și toți cei împreună cu el care sunt secta saducheilor și s‐au umplut de pizmă

18și auLc. 21.12. pus mâinile pe apostoli și i‐au pus în închisoarea obștească.

19Dar un îngerCap. 12.7, 16, 26. al Domnului a deschis noaptea ușile temniței și i‐a scos afară și a zis:

20Mergeți și stați și vorbiți poporului în Templu toateIn. 6.68; 17.3. 1 In. 5.11. cuvintele Vieții acesteia.

21Și când au auzit aceasta, au intrat în revărsat de zori în Templu și‐i învățau. Și a venit mareleCap. 4.5, 6. Lc. 22.4. preot și cei împreună cu el și au chemat împreună sinedriul și toată bătrânimea copiilor lui Israel și au trimis la închisoare ca să fie aduși.

22Dar slujitorii care au venit nu i‐au găsit în temniță și s‐au întors și au dat de știre,

23zicând: Închisoarea am găsit‐o încuiată cu toată tăria și pe păzitori, stând la uși, dar când am deschis n‐am găsit pe nimeni înăuntru.

24Și când au auzit cuvintele acestea, căpitanulCap. 4.1. Templului și mai marii preoților erau în nedumerire despre ei, ce să fie aceasta.

25Și un oarecare a venit și le‐a dat de știre: Iată bărbații pe care i‐ați pus în temniță sunt în Templu și învață poporul.

26Atunci căpitanul a plecat cu slujitorii și i‐a adus nu cu silă, căciMat. 21.26. se temeau de popor ca să nu‐i omoare cu pietre.

27Și când i‐au adus, i‐au pus în sinedriu. Și marele preot i‐a întrebat,

28zicând: CuCap. 4.18. poruncă v‐am poruncit să nu‐i învățați în numele acesta, și iată, ați umplut Ierusalimul de învățătura voastră și voiți să aducețiCap. 2.23, 36; 3.15; 7.52. aspura noastră sângeleMat. 23.35; 27.25. omului acestuia.

29Dar Petru și ceilalți apostoli, răspunzând, au zis: TrebuieCap. 4.19. să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

30DumnezeulCap. 3.13, 15; 22.14. părinților noștri a sculat pe Isus, pe care voi l‐ați omorât cu mâinile voastre, atârnându‐lCap. 10.39; 13.29. Gal. 3.13. 1 Pet. 2.24. pe un lemn.

31Pe elCap. 2.33, 36. Fil. 2.9. Evr. 2.10; 12.2. Dumnezeu l‐a înălțat prin dreapta sa, DomnitorCap. 3.15. și MântuitorMat. 1.21., ca săLc. 24.47. Cap. 3.26; 13.38. Ef. 1.7. Col. 1.14. dea pocăință lui Israel și iertare de păcate.

32Și noiIn. 15.26, 27. suntem martori ai acestor graiuri, precum și Duhul Sfânt, peCap. 2.4; 10.44. care l‐a dat Dumnezeu celor ce ascultă de el.

Apostolilor li se dă drumul

33Iar ei cândCap. 2.37; 7.54. au auzit aceasta, îi tăia la inimă și se sfătuiau să‐i omoare.

34Dar un fariseu cu numele GamalielCap. 22.3., învățător de lege, în cinste la tot poporul, s‐a sculat în sinedriu și a poruncit să dea afară puțin pe oameni

35și a zis către ei: Bărbați israeliți, luați bine seama cu privire la oamenii aceștia ce aveți de gând să faceți.

36Căci mai înainte de aceste zile s‐a sculat Teuda, zicând că el însuși este ceva, la care s‐a alăturat un număr de bărbați, ca la patru sute: el a fost omorât și toți câți l‐au ascultat au fost împrăștiați și n‐au ajuns la nimic.

37După acesta s‐a sculat Iuda Galileeanul în zilele înscrierii și a atras popor după sine. Și el a pierit și toți câți îl ascultau au fost risipiți.

38Și acum vă spun, stați departe de oamenii aceștia și lăsați‐i, pentru că dacăProv. 21.30. Is. 8.10. Mat. 15.13. sfatul acesta sau lucrul acesta este de la oameni, va fi răsturnat;

39darLc. 21.15. 1 Cor. 1.25. dacă este de la Dumnezeu, nu‐i veți putea răsturna; ca nu cumva să fiți aflați și luptândCap. 7.51; 9.5; 23.9. împotriva lui Dumnezeu.

40Și ei l‐au ascultat și când au chematCap. 4.18. la ei pe apostoli, i‐au bătutMat. 10.17; 23.34. Mc. 13.9. și le‐au poruncit să nu vorbească în numele lui Isus și le‐au dat drumul.

41Deci ei au plecat din fața sinedriului, bucurându‐seMat. 5.12. Rom. 5.3. 2 Cor. 12.10. Fil. 1.29. Evr. 10.34. Iac. 1.2. 1 Pet. 4.13, 16. că s‐au învrednicit să fie disprețuiți pentru Numele.

42Și în fiecare zi înCap. 2.46. Templu și acasă nu încetauCap. 4.20, 29. să‐i învețe și să propovăduiască pe Isus ca Hristosul.