Isaia 57 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Drepții și în moarte au pace

1Se pierde dreptul și nimeni nu ia la inimă; și bărbațiiPs. 12.1. Mica 7.2. miloși sunt răpiți1 Reg. 14.13. 2 Reg. 22.20. și nimeni nu ia aminte că cel drept este răpit dinaintea răului.

2El intră în pace; ei se odihnesc în paturile lor, oricine care umblă în dreptateaCron. 16.14. lui.

3Dar apropiați‐vă încoace, voi fiiiMat. 16.4. vrăjitoarei, sămânță a preacurvarului și a curvei!

4De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui lărgiți voi gura, și scoateți limba? Oare nu sunteți voi copii ai fărădelegii, sămânță a minciunii,

5care vă aprindeți între idoli sub2 Reg. 16.4; 17.10. Ier. 2.20. orice copac verde, careLev. 18.21; 20.2. 2 Reg. 16.3; 23.10. Ier. 7.31. Ezec. 16.20; 20.26. înjunghiați pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor?

6Partea ta este între pietrele netede ale râului; ele, ele sunt sorțul tău și lor le‐ai turnat o jertfă de băutură, ai adus un dar de mâncare. Să fiu eu potolit cu privire la acestea?

7Ți‐ai pus patulEzec. 23.41. pe munteEzec. 16.16, 25. înalt și ridicat și acolo te‐ai suit ca să aduci jertfă.

8Și ți‐ai pus amintirea în dosul ușilor și al ușiorilor. Căci te‐ai dezgolit altuia decât mine și te‐ai suit și ți‐ai lărgit patul și ai făcut legământ cu ei. Ai iubitEzec. 16.26, 28; 23.2‐20. patul lor, le‐ai văzut goliciunea.

9Și te‐ai dusCap. 30.6. Ezec. 16.33; 23.16. Osea 7.11; 12.4. la împărat cu untdelemn și ți‐ai înmulțit mirurile și ți‐ai trimis solii departe și te‐ai înjosit până la Șeol.

10Ai ostenit de lungimea căii tale; totușiIer. 2.25. n‐ai zis: E în zadar! Ai aflat o înviorare a puterii tale, de aceea n‐ai fost bolnav.

11Și deCap. 51.12, 13. cine te‐ai sfiit sau te‐ai temut de ai mințit și nu ți‐ai adus aminte de mine, nici n‐ai luat la inimă? Oare n‐am tăcut euPs. 50.21. încă de mult și nu te‐ai temut de mine?

12Îți voi spune dreptatea ta și faptele tale; și ele nu‐ți vor folosi.

13Când vei striga, să te scape cei adunați de tine! Dar îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va răpi pe toți. Dar cel ce își pune încrederea în mine va moșteni țara și va stăpâni sfântul meu munte.

14Și se va zice: ÎnălțațiCap. 40.3; 62.10., înălțați, pregătiți calea, scoateți afară piedicile din calea poporului meu.

15Căci așa zice Cel Prea Înalt și Înălțat, care locuiește în veșnicie, și NumeleIov 6.10. Lc. 1.49. căruia este Sfântul: EuPs. 68.4. Zah. 2.13. locuiesc în loc înalt și sfânt și cuPs. 34.18; 51.17; 138.6. Cap. 66.2. cel ce este cu duhul zdrobit și smerit, caPs. 147.3. Cap. 61.1. să însuflețesc duhul celor smeriți și să însuflețesc inima celor zdrobiți.

16Căci nuPs. 85.5; 103.9. Mica 7.18. mă voi certa în veac nici nu mă voi mânia totdeauna; căci ar lipsi duhul dinaintea mea și suflările pe careNum. 16.22. Iov 34.14. Evr. 12.9. le‐am făcut.

17M‐amIer. 6.13. mâniat pentru nelegiuirea zgârcenieiCap. 8.17; 45.15. sale și l‐am lovit. M‐amCap. 9.13. ascuns și m‐am mâniat și el a urmat cu darea înapoi în calea inimii sale.

18I‐am văzut căile și‐l voiIer. 3.22. vindeca. Îl voi călăuzi și‐i voi da iarăși mângâieri, lui și celor ce jelescCap. 61.2. ai lui.

19Eu fac rodulEvr. 13.15. buzelor. Pace, pace celuiFapte. 2.39. Ef. 2.17. de departe și celui de aproape, zice DomnulIov 15.20, etc. Prov. 4.16., și‐l voi vindeca.

20Dar cei răi sunt ca marea tulburată, care nu se poate liniști și valurile ei aruncă afară noroi și murdărie.

21Nu este paceCap. 48.22. pentru cei răi, zice Dumnezeul meu.