Iov 30 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Iov își zugrăvește nenorocirea de față

1Dar acum râd de mine cei ce sunt mai tineri decât mine, pe ai căror părinți nu‐i socoteam vrednici să fie puși alături cu câinii turmei mele.

2Și la ce mi‐ar fi folosit puterea mâinilor lor? oameni din care s‐a pierdut vlaga.

3Sfrijiți de lipsă și foame, ei rod în ogoarele uscate, de mult sleite și pustiite.

4Ei smulg loboda prin tufișuri și rădăcinile de ienupăr sunt pâinea lor!

5Sunt alungați din mijlocul oamenilor; strigă după ei ca după un hoț.

6Locuiesc în văi înspăimântătoare, în găurile pământului și ale stâncilor.

7Zbiară în tufișuri și se strâng sub mărăcini:

8Copii ai celor fără minte, da, copii ai oamenilor de niciun nume au fost biciuiți din țară.

9Și acumCap. 17.6. Ps. 35.15; 69.12. Plâng. 3.14, 63. eu am ajuns cântecul lor și de vorba lor.

10Mă urăsc, stau departe de mine și nu se sfiesc să mă scuipeNum. 12.14. Deut. 25.9. Is. 50.6. Mat. 26.67; 27.30. în față.

11Căci el mi‐a dezlegat chinga și m‐a mâhnit și ei au aruncat frâul înaintea mea.

12O ploditură se ridică la dreapta mea; îmi împing laoparte picioarele și își pregătescCap. 19.12. împotriva mea căile de pierzare;

13îmi strică și cărarea și‐mi pregătesc nenorocirea, oameni care n‐au niciun ajutor;

14ei vin ca printr‐o spărtură mare, se rostogolesc cu vuiet asupra mea.

15Spaimele se întorc peste mine, îmi spulberă cinstea ca vântul și fericirea mea a trecut ca norul.

16Și acum mi se varsăPs. 42.4. sufletul peste mine: m‐au apucat zile de întristare.

17Noaptea îmi sunt străpunse oasele din mine și durerile ce mă rod n‐au astâmpăr;

18mi s‐a schimbat haina prin puterea lor cea mare; mă strâng ca gulerul cămășii mele.

19El m‐a aruncat în noroi și am ajuns ca pulberea și cenușa.

20Strig către tine și nu‐mi răspunzi; stau și te uiți la mine!

21Te‐ai făcut nemilos cu mine; mă prigonești cu tăria mânii tale.

22Mă ridici pe vânt, mă faci să călăresc pe el, și mă topești în furtună.

23Căci știu că mă duci la moarte și la casa hotărâtăPs. 42.4. Evr. 9.27. tuturor celor vii.

24Totuși, nu‐și întinde oare cineva mâna în căderea sa? Sau nu strigă după ajutor în nenorocirea sa?

25Oare n‐am plânsPs. 35.13, 14. Rom. 12.15. pentru cel ce era în necaz? Nu era întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?

26Așteptam bine și a venit răul; așteptam lumina și a venitIer. 8.15. întunericul.

27Îmi fierb măruntaiele și nu se odihnesc; zile de întristare au venit peste mine.

28Umblu înnegritPs. 38.6; 42.9; 43.2., dar nu de soare; mă scol în adunare și strig după ajutor.

29Sunt fratePs. 102.6. Mica 1.8. cu șacalii și tovarăș cu struții.

30Mi s‐a înnegrit pieleaPs. 119.83. Plâng. 4.8; 5.10. și a căzut de pe mine și mi s‐au ars oaselePs. 102.3. de arșiță.

31De aceea harfa mea s‐a prefăcut în jale și cavalul meu în glasul celor ce plâng.