1 Regi 2 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Învățăturile date lui Solomon

1Și s‐au apropiat zileleGen. 47.29. Deut. 31.14. lui David ca să moară și a poruncit lui Solomon, fiul său, zicând:

2EuIos. 23.14. merg pe calea întregului pământ; tu întărește‐teDeut. 17.19, 20. și fii bărbat.

3Și păzește cele de păzit ale Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile lui, păzind așezămintele lui și poruncile lui și judecățile lui și mărturiile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să propășeștiDeut. 29.9. Ios. 1.7. 1 Cron. 22.12, 13. în tot ce vei face și oriunde te vei întoarce,

4ca Domnul să întărească2 Sam. 7.25. cuvântul său pe care l‐a vorbit despre mine zicând: DacăPs. 132.12. copiii tăi vor lua aminte la calea lor, umblând2 Reg. 20.3. înaintea mea în adevăr, cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit, a zis el2 Sam. 7.12, 13. Cap. 8.25., de un bărbat pe scaunul de domnie al lui Israel.

5Și mai știi și ce mi‐a făcut2 Sam. 3.39; 18.5, 12, 14; 19.5, 6, 7. Ioab, fiul Țeruiei, ce a făcut celor doi mai mari ai oștirilor lui Israel: lui Abner2 Sam. 3.27., fiul lui Ner, și lui Amasa2 Sam. 20.10., fiul lui Ieter, pe care i‐a ucis și a vărsat în vreme de pace sânge de război și a pus sânge de război pe cingătoarea care era pe coapsele lui și pe încălțămintele care erau în picioarele lui.

6Și fă după înțelepciuneaVers. 9. Prov. 20.26. ta și căruntețea lui să nu se pogoare în pace în Șeol.

7Dar să arăți îndurare fiilor lui Barzilai2 Sam. 19.31, 38. din Galaad și ei să fie dintre cei ce vor mânca2 Sam. 9.7, 10; 19.28. la masa ta, căci au venit2 Sam. 17.27. la mine când fugeam de fața lui Absalom, fratele tău.

8Și iată, la tine este Șimei2 Sam. 16.5., fiul lui Ghera, Beniamitul, de la Bahurim. El m‐a blestemat cu blestem greu în ziua când mergeam la Mahanaim, dar s‐a pogorât spre2 Sam. 19.18. întâmpinarea mea la Iordan și i‐am jurat2 Sam. 19.23. pe Domnul zicând: Nu te voi omorî cu sabia.

9Și acum nu‐l socoti fără vinăEx. 20.7. Iov 9.28., căci ești bărbat înțelept și știi ce să‐i faci și să pogori în sângeGen. 42.38; 44.31. căruntețele lui în Șeol.

10Și David a adormitCap. 1.21. Fapte. 2.29; 13.36. cu părinții săi și a fost înmormântat în2 Sam. 5.7. cetatea lui David.

11Și zilele cât a domnit2 Sam. 5.4. 1 Cron. 29.26, 27. David peste Israel au fost patruzeci de ani; șapte ani a domnit în Hebron și treizeci și trei de ani a domnit în Ierusalim.

12Și Solomon a șezut1 Cron. 29.23. 2 Cron. 1.1. pe scaunul de domnie al lui David, tatăl său; și împărăția s‐a întărit foarte mult.

Solomon omoară pe Adonia

13Și Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat‐Șeba, mama lui Solomon. Și ea a zis: Vii1 Sam. 16.4, 5. cu pace? Și el a zis: Cu pace.

14Și a zis: Am să‐ți spun un cuvânt. Și ea a zis: Vorbește.

15Și el a zis: Știi că împărăția eraCap. 1.5. a mea și către mine și‐a îndreptat fața tot Israelul ca să fiu împărat, dar împărăția s‐a întors și este a fratelui meu, căci era a lui1 Cron. 22.9, 10; 28.5, 6, 7. Prov. 21.30. Dan. 2.21. de la Domnul.

16Și acum cer o singură cerere de la tine; să nu‐mi întorci fața mea.

17Și ea i‐a zis: Vorbește. Și el a zis: Vorbește, rogu‐te, împăratului Solomon, căci nu‐ți va întoarce fața ta, să‐mi dea de nevastă pe AbișagCap. 1.3, 4., Sunamita.

18Și Bat‐Șeba a zis: Bine, voi vorbi împăratului pentru tine.

19Și Bat‐Șeba a intrat la împăratul Solomon să‐i vorbească pentru Adonia. Și împăratul s‐a sculat în întâmpinarea ei și s‐a plecatEx. 20.12. înaintea ei și a șezut jos pe scaunul său de domnie și a făcut să se pună un scaun de domnie pentru mama împăratului și ea a șezutPs. 45.9. la dreapta lui.

20Și ea a zis: O mică cerere cer de la tine, nu‐mi întoarce fața mea. Și împăratul a zis: Cere, mama mea, căci nu‐ți voi întoarce fața ta.

21Și ea a zis: Să se dea Abișag, Sunamita, de nevastă lui Adonia, fratele tău.

22Și împăratul Solomon a răspuns și a zis mamei sale: Și pentru ce ceri pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare și pentru el și pentru AbiatarCap. 1.7., preotul, și pentru Ioab, fiul Țeruiei.

23Și împăratul Solomon a jurat pe Domnul zicând: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încăRut 1.17. mai mult de n‐a vorbit Adonia acest cuvânt chiar împotriva vieții lui.

24Și acum, viu este Domnul, care m‐a întărit și m‐a pus pe scaunul de domnie al lui David, tatăl meu, și care mi‐a făcut o casă, după cum a vorbit, astăzi va fi omorât2 Sam. 7.11, 13. 1 Cron. 22.10. Adonia.

25Și împăratul Solomon a trimis prin mâna lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el s‐a aruncat asupra lui și a murit.

Abiatar scos din slujbă

26Și împăratul a zis lui Abiatar, preotul: Mergi la AnatotIos. 21.18., la câmpurile tale căci ești un om al morții, dar astăzi nu te voi omorî căci ai purtat1 Sam. 23.6. 2 Sam. 15.24, 29. chivotul Domnului înaintea lui David, tatăl meu, și ai suferit1 Sam. 22.20, 23. 2 Sam. 15.24. în tot ce a suferit tatăl meu.

27Și Solomon a izgonit pe Abiatar din preoția Domnului spre a împlini1 Sam. 2.31‐35. cuvântul Domnului pe care l‐a vorbit cu privire la casa lui Eli în Silo.

Omorârea lui Ioab

28Și știrea a venit până la Ioab; căci Ioab se întorseseCap. 1.7. după Adonia și nu se întorsese după Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului și a apucatCap. 1.50. coarnele altarului.

29Și s‐a spus împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului și iată este lângă altar. Și Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: Du‐te, aruncă‐te asupra lui.

30Și Benaia a venit la cortul Domnului și i‐a zis: Așa zice împăratul: Ieși! Și el a zis: Nu, căci aici voi muri. Și Benaia a adus iarăși vorbă împăratului, zicând: Așa a vorbit Ioab și așa mi‐a răspuns.

31Și împăratul i‐a zis: FăEx. 21.14. cum a zis și aruncă‐te asupra lui și înmormântează‐l și depărteazăNum. 35.33. Deut. 19.13; 21.8, 9. de la mine și de la casa tatălui meu sângele, pe care l‐a vărsat Ioab, fără cuvânt.

32Și Domnul să întoarcăJud. 9.24, 57. Ps. 7.16. sângele lui pe capul lui, pentru că s‐a aruncat asupra celor doi bărbați mai drepți și mai buni2 Cron. 21.13. decât el și i‐a ucis cu sabia și tatăl meu David n‐a știut: pe Abner2 Sam. 3.27., fiul lui Ner, mai marele oastei lui Israel, și pe Amasa2 Sam. 20.10., fiul lui Ieter, mai marele oastei lui Iuda.

33Și sângele lor să se întoarcă pe capul lui Ioab și pe capul seminței2 Sam. 3.29. lui în veac: iar pacea să fie de la Domnul peste DavidProv. 25.5. și sămânța lui și casa lui și scaunul lui de domnie în veac.

34Și Benaia, fiul lui Iehoiada, s‐a suit și s‐a aruncat asupra lui și l‐a omorât. Și a fost înmormântat în casa lui în pustie.

35Și împăratul a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui, peste oaste și împăratul a pus pe ȚadocVers. 27., preotul, în locul lui AbiatarNum. 25.11, 12, 13. 1 Sam. 2.35. 1 Cron. 6.53; 24.3..

Omorârea lui Șimei

36Și împăratul a trimis și a chemat pe Șimei2 Sam. 16.5. Vers. 8. și i‐a zis: Zidește‐ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo și să nu ieși de acolo, nici încoace nici încolo.

37Și va fi așa: în ziua când vei ieși și vei trece pârâul2 Sam. 15.23. Chedron, să știi că vei muri negreșit: sângeleLev. 20.9. Ios. 2.19. 2 Sam. 1.16. tău va fi pe capul tău.

38Și Șimei a zis împăratului: Bun este cuvântul; cum a vorbit domnul meu, împăratul, așa va face slujitorul tău. Și Șimei a locuit în Ierusalim multe zile.

39Și a fost așa: după trecere de trei ani, doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș1 Sam. 27.2., fiul lui Maaca, împăratul din Gat. Și au spus lui Șimei, zicând: Iată, slujitorii tăi sunt în Gat.

40Și Șimei s‐a sculat și și‐a înșeuat măgarul și s‐a dus la Gat la Achiș, ca să caute pe slujitorii săi, și Șimei s‐a dus și a adus pe slujitorii săi din Gat.

41Și s‐a spus lui Solomon că Șimei s‐a dus din Ierusalim la Gat și s‐a întors.

42Și împăratul a trimis și a chemat pe Șimei și i‐a zis: Oare nu te‐am pus eu să juri pe Domnul și ți‐am mărturisit zicând: Să știi negreșit că în ziua când vei ieși și te vei duce încoace și încolo, vei muri? Și tu mi‐ai spus: Bun este cuvântul pe care l‐am auzit.

43Pentru ce dar n‐ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți‐am poruncit‐o?

44Și împăratul a zis lui Șimei: Cunoști tot2 Sam. 16.5. Ps. 7.16. răul pe care știe inima ta că l‐ai făcut lui David, tatăl meu: și DomnulEzec. 17.19. să întoarcă răul tău pe capul tău,

45și împăratul Solomon să fie binecuvântat și scaunulProv. 25.5. de domnie al lui David să fie întărit înaintea Domnului în veac.

46Și împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el a ieșit și s‐a aruncat asupra lui și a murit. Și împărățiaVers. 12. s‐a întărit în mâna lui Solomon.