1Omul născut din femeie este de puține zile și plinCap. 5.7. Ecl. 2.23. de necaz.
2RăsareCap. 8.9. Ps. 90.5, 6, 9; 102.11; 103.15; 144.4. Is. 40.6. Iac. 1.10, 11; 4.14. 1 Pet. 1.24. ca o floare și se taie; el fuge ca umbra și nu rămâne.
3Și tu îți deschizi ochii asupraPs. 144.3. unuia ca acesta și mă tragiPs. 143.2. la judecată cu tine?
4Cine poateGen. 5.3. Ps. 51.5. In. 3.6. Rom. 5.12. Ef. 2.3. scoate un lucru curat din unul necurat! Nimeni!
5DacăCap. 7.1. zilele lui sunt hotărâte, dacă numărul lunilor lui este în mâna ta și i‐ai pus margini peste care să nu treacă:
6Ia‐țiCap. 7.16, 19; 10.20. Ps. 39.13. privirea de la el ca să se odihnească, până își va sfârși ziua ca un simbriașCap. 7.1..
7Căci pentru copac este nădejde; dacă va fi tăiatVers. 14., va odrăsli iarăși și mlădița lui nu va înceta.
8Chiar dacă‐i îmbătrânește rădăcina în pământ și‐i piere trunchiul în țărână,
9totuși la mirosul apei va înmuguri și va da ramuri ca un sad tânăr;
10dar omul moare și rămâne întins; da, omul își dă duhul și unde este?
11Apele se duc din lac și râul seacă și se usucă:
12așa și omul se culcă și nu se mai scoală; câtPs. 102.26. Is. 51.6; 65.17; 66.22. Fapte. 3.21. Rom. 8.20. 2 Pet. 3.7, 10, 11. Ap. 20.11; 21.1. vor fi cerurile nu se vor deștepta și nu se vor scula din somnul lor.
13O, de m‐ai ascunde în Șeol, de m‐ai ține în taină până‐ți va trece mânia! de mi‐ai rândui o vreme hotărâtă și ți‐ai aduce aminte de mine!
14Dacă moare omul, va învia el? În toate zilele luptei mele așCap. 13.15. aștepta pânăVers. 7. mi‐ar veni schimbarea.
15M‐aiCap. 13.22. chema și ți‐aș răspunde: ai dori de lucrul mâinilor tale.
16Dar acum îmi numeriCap. 10.6, 14; 13.27; 31.1; 34.21. Ps. 56.8; 139.1, 2, 3. Prov. 5.21. Ier. 32.19. pașii; nu pândești tu păcatul meu?
17Călcarea mea de legeDeut. 32.34. Osea 13.12. este pecetluită într‐un sac și cu adevărat îmi îngrămădești nelegiuirea.
18Dar un munte care se prăbușește se preface în pulbere și stânca se mută din locul ei;
19apele rod pietrele, valurile lor spală pulberea pământului; așa pierzi tu nădejdea omului.
20Îl biruiești în veac și trece; îi schimbi fața și‐i dai drumul.
21Fiii săi ajung în cinste și elEcl. 9.5. Is. 63.16. nu știe; sunt coborâți și el nu află de ei.
22Carnea lui suferă numai pentru el însuși și sufletul lui se va jeli numai pentru sine.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
