Romani 9 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Pavel și mântuirea israeliților

1SpunCap. 1.9. 2 Cor. 1.23; 11.31; 12.19. Gal. 1.20. Fil. 1.8. 1 Tim. 2.7. adevărul în Hristos, nu mint, cugetul meu mărturisește împreună cu mine în Duhul Sfânt,

2căCap. 10.1. am mare întristare și neîncetată durere în inima mea.

3Căci aș putea dori săEx. 32.32. fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru frații mei, rudele mele după carne,

4careDeut. 7.6. sunt israeliți, care auEx. 4.22. Deut. 14.1. Ier. 31.9. înfierea și slava1 Sam. 4.21. 1 Reg. 8.11. Ps. 63.2; 78.61. și legăminteleFapte. 3.25. Evr. 8.8‐10. și darea legiiPs. 147.19. și slujba dumnezeiască

Evr. 9.1. și făgăduințeleFapte. 13.32. Cap. 3.2. Ef. 2.12.,

5care au pe părințiiDeut. 10.15. Cap. 11.28. și dinLc. 3.23. Cap. 1.3. care este după carne Hristosul, careIer. 23.6. In. 1.1. Fapte. 20.28. Evr. 1.8. 1 In. 5.20. este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Dumnezeu este stăpân să aleagă

6Dar nuNum. 23.19. Cap. 3.3. este ca și cum ar fi căzut Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nuIn. 8.39. Cap. 2.28, 29; 4.12, 16. Gal. 6.16. toți care sunt din Israel sunt Israel;

7nici pentru că sunt sămânță a lui AvraamGal. 4.23. sunt toți copii, ci: În IsaacGen. 21.12. Evr. 11.18. ți se va numi sămânța.

8Adică nu copiii cărnii sunt copiiGal. 4.28. ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca o sămânță.

9Căci acesta este un cuvânt de făgăduință: Voi veni pe vremea aceastaGen. 18.10, 14. și Sara va avea un fiu.

10Și nu numai atât; ci și cu privire la RebecaGen. 25.21. zămislind de la unul singur, de la Isaac tatăl nostru:

11căci deși copiii nu erau încă născuți și nu făptuiseră ceva bine sau rău, pentru ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare nu din fapte, ci de laCap. 4.17; 8.28. cel ce cheamă,

12i s‐a zis: CelGen. 25.23. mare va sluji ca rob celui mai mic.

13După cum este scris: Am iubit pe IacovDeut. 21.15. Prov. 13.24. Mal. 1.2, 3. Mat. 10.37. Lc. 14.26. In. 12.25. și am urât pe Esau.

Dumnezeu se îndură de cine‐i place

14Ce vom zice dar? Nu cumvaDeut. 32.4. 2 Cron. 19.7. Iov 8.3; 34.10. Ps. 92.15. este nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie așa.

15Căci el zice lui Moise: Voi aveaEx. 33.19. milă de oricine am milă și mă voi îndura de oricine mă îndur.

16Deci dar nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care are milă.

17Căci scripturaGal. 3.8, 22. zice lui Faraon: Chiar pentru aceastaEx. 9.16. te‐am sculat, ca să arăt în tine puterea mea și ca numele meu să fie vestit în tot pământul.

18Deci dar el are milă de cine voiește și învârtoșează pe cine voiește.

19Dar îmi vei zice: Pentru ce mai bagă vină? Căci2 Cron. 20.6. Iov 9.12; 23.13. Dan. 4.35. cine se împotrivește voii lui?

20Dar mai degrabă, omule, cine ești tu care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vaIs. 29.16; 45.6; 64.8. zice plăsmuitura către plăsmuitor: Pentru ce m‐ai făcut astfel?

21Sau n‐are olarulProv. 16.4. Ier. 18.6. putere peste lutul lui ca din aceeași frământătură să facă un2 Tim. 2.20. vas spre cinste, iar altul spre necinste?

22Ce dacă Dumnezeu, voind să‐și arate mânia și să‐și facă cunoscută puterea, a îngăduit cu multă îndelungă‐răbdare niște vase1 Tes. 5.9. de mânie întocmite1 Pet. 2.8. Iuda 4. spre pieire,

23și ca să facă cunoscute bogățiileCap. 2.4. Ef. 1.7. Col. 1.27. slavei lui peste niște vase de milă, pe care mai dinainte le‐a pregătitCap. 8.28‐30. spre slavă,

24adică, pe noi, pe care ne‐a și chemat, nuCap. 3.29. numai dintre iudei, ci și dintre Neamuri?

25După cum zice și în Osea: VoiOsea 2.23. 1 Pet. 2.10. numi popor al meu pe cel care nu este poporul meu și iubită pe cea care nu este iubită.

26ȘiOsea 1.10. va fi așa: în locul unde li s‐a zis: Voi nu sunteți poporul meu: acolo vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu.

27Iar Isaia strigă despre IsraelIs. 10.22, 23.: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășițaCap. 11.5. va fi mântuită.

28Căci Domnul va faceIs. 28.22. cuvântul său pe pământ, sfârșindu‐l și scurtându‐l.

29Și după cum a zis mai înainte Isaia: DacăIs. 1.9. Plâng. 3.22. Domnul Savaot nu ne‐ar fi lăsat o sămânță, am fi fost caIs. 13.19. Ier. 50.40. Sodoma și am fi fost asemănați cu Gomora.

Neamurile au căpătat mântuirea

30Ce vom zice dar? Că NeamurileCap. 4.11; 10.20. care nu urmăreau dreptatea au aflat dreptatea, dar dreptatea careCap. 1.17. este din credință;

31iar Israel, urmărindCap. 10.2; 11.7. o lege de dreptate, n‐aGal. 5.4. ajuns la legea aceea.

32Pentru ce? Pentru că nu era căutată din credință, ci ca din fapte. S‐auLc. 2.34. 1 Cor. 1.23. poticnit de piatra de poticnire,

33după cum este scris: IatăPs. 118.22. Is. 8.14; 28.16. Mat. 21.42. 1 Pet. 2.6‐8. eu pun în Sion o piatră de poticnire șiCap. 10.11. o stâncă de cădere: și cine crede în el nu va fi rușinat.