Evrei 9 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Zugrăvirea vechiului cort

1Deci și cel dintâi legământ avea întocmiri pentru slujba dumnezeiască și pentru sfântul locașEx. 25.8. din lumea aceasta.

2CăciEx. 26.1. a fost întocmit un cortEx. 26.35; 40.4., cel dintâi, care se numește Sfânta, în care era sfeșniculEx. 25.31. și masaEx. 25.23, 30. Lev. 24.5, 6. și punerea înainte a pâinilor;

3iar dupăEx. 26.31, 33; 40.3, 21. Cap. 6.19. perdeaua a doua, cortul care se numește Sfânta sfintelor,

4având tămâietoarea de aur șiEx. 25.10; 26.36; 40.3, 21. chivotul legământului ferecat peste tot cu aur, în care era un vasEx. 16.33, 34. de aur care avea mana, și toiagul lui AaronNum. 17.10., care odrăslise și tableleEx. 25.16, 21; 34.29; 40.20. Deut. 10.2, 5. 1 Reg. 8.9, 21. 2 Cron. 5.10. legământului.

5Iar deasupraEx. 25.18, 22. Lev. 16.2. 1 Reg. 8.6, 7. lui heruvimii slavei umbrind scaunul îndurării; despre acestea nu este acum de vorbit cu de‐amănuntul.

6Și acestea fiind întocmite astfel, preoțiiNum. 28.3. Dan. 8.11. intră totdeauna în întâiul cort, săvârșind slujbele dumnezeiești,

7iar în al doilea, numai marele preot, o datăEx. 30.10. Lev. 16.2, 11, 12, 15, 34. Vers. 25. pe an, nu fără sânge, peCap. 5.3; 7.27. care‐l aduce pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului.

8Duhul SfântCap. 10.19, 20. învederând aceasta căIn. 14.6. nu era încă arătată calea Sfintei sfintelor câtă vreme își mai are locul său întâiul cort,

9care este o asemănare față de vremea de acum, în care se aduc daruri și jertfe careGal. 3.21. Cap. 7.18, 19; 10.1, 11. nu pot desăvârși în ce privește cugetul pe cel ce face slujba dumnezeiască,

10slujbă care stă numai în mâncăriLev. 11.2. Col. 2.16. și băuturi și feluriteNum. 19.7, etc. spălări, întocmiri ale cărnii, puse pânăEf. 2.15. Col. 2.20. Cap. 7.16. la o vreme de îndreptare.

Hristos și jertfa lui

11Dar Hristos venit ca mare preotCap. 3.1. al bunurilorCap. 10.1. viitoare, prinCap. 8.2. cortul mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din aceeași zidire,

12nici cuCap. 10.4. sânge de țapi și viței, ciFapte. 20.28. Ef. 1.7. Col. 1.14. 1 Pet. 1.19. Ap. 1.5; 5.9. cu sângele său însuși, a intrat odată pentru totdeauna în Sfânta sfintelor, după ce a dobânditZah. 3.9. Vers. 26.28. Cap. 10.10. o răscumpărare veșnicăDan. 9.24..

13Căci dacă sângeleLev. 16.14, 16. de țapi și de tauri șiNum. 19.2, 17, etc. cenușa unei junci cu care se stropește peste cei întinați sfințește pentru curățirea cărnii,

14cu cât mai mult sângele1 Pet. 1.19. 1 In. 1.7. Ap. 1.5. lui Hristos, careRom. 1.4. 1 Pet. 3.18. prin Duhul cel veșnic s‐a adus pe sineEf. 5.2. Tit 2.14. Cap. 7.27. însuși fără cusur lui Dumnezeu, vaCap. 1.3; 10.22. curăți cugetul vostru de fapteleCap. 6.1. moarte ca să slujițiLc. 1.74. Rom. 6.13, 22. 1 Pet. 4.2. Dumnezeului celui viu?

15Și pentru1 Tim. 2.5. aceasta el este mijlocitorCap. 7.22; 8.6; 12.24. al unui legământ nou, încât prin aceea că s‐a făcut o moarte pentruRom. 3.25; 5.6. 1 Pet. 3.18. răscumpărarea de abaterile de sub întâiul legământ, ceiCap. 3.1. ce au fost chemați să capete făgăduința moștenirii veșnice.

16Căci unde este un testament, este de neapărată trebuință ca să fie adusă moartea celui ce l‐a făcut.

17Pentru că un testamentGal. 3.15. are putere la cei morți, fiindcă niciodată n‐are tărie când trăiește cel ce l‐a făcut.

18De aceeaEx. 24.6, etc. nici întâiul legământ n‐a fost început fără sânge.

19Căci, după ce fiecare poruncă, potrivit legii, a fost rostită de Moise către tot poporul, după ce a luatEx. 24.5, 6, 8. Lev. 16.14, 15, 18. sângele vițeilor și al țapilor, cuLev. 14.4, 6, 7, 49, 51, 52. apă și lână stacojie și isop, a stropit atât cartea însăși cât și pe tot poporul,

20zicând: AcestaEx. 24.8. Mat. 26.28. este sângele legământului pe care vi l‐a poruncit Dumnezeu.

21Și a stropit de asemenea cu sânge cortulEx. 29.12, 36. Lev. 8.15, 19; 16.14, 15, 16, 18, 19. și toate vasele pentru slujba dumnezeiască.

22Și aproape toate sunt curățite prin sânge potrivit legii, șiLev. 17.11. fără vărsare de sânge nu este iertare.

23Deci era într‐adevăr de neapărată trebuință ca închipuirileCap. 8.5. celor ce sunt în ceruri să fie curățite prin acestea, iar înseși cele cerești prin jertfe mai bune decât acestea.

24CăciCap. 6.20. Hristosul a intrat nu într‐o Sfânta sfintelor făcută de mâini, icoanăCap. 8.2. a celor adevărate, ci chiar în cer, ca să seRom. 8.34. Cap. 7.25. 1 In. 2.1. înfățișeze acum pentru noi înaintea feței lui Dumnezeu;

25nici ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe sine însuși, după cum marele preotVers. 7. intră în Sfânta sfintelor în fiecare an, cu sânge străin;

26fiindcă altfel trebuia să fi pătimit de mai multe ori de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârșitulVers. 12. Cap. 7.27; 10.10. 1 Pet. 3.18. veacurilor, s‐a arătat o dată1 Cor. 10.11. Gal. 4.4. Ef. 1.10. pentru desființarea păcatului prin jertfa sa.

27ȘiGen. 3.19. Ecl. 3.20. întrucât este hotărât oamenilor să moară o dată, iar2 Cor. 5.10. Ap. 20.12, 13. după aceea vine judecata,

28astfel și HristosulRom. 6.10. 1 Pet. 3.18., fiind adus1 Pet. 2.24. 1 In. 3.5. o dată ca să poarte păcatele multoraMat. 26.28. Rom. 5.15., se va arăta a doua oară, deosebit de păcat, spre mântuire celor ceTit 2.13. 2 Pet. 3.12. îl așteaptă.