Ioan 13 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Isus spală picioarele ucenicilor săi

1Iar mai înainteMat. 26.2. de sărbătoarea Paștilor, Isus, știind că i‐aCap. 12.23; 17.1, 11. venit ceasul ca să se mute din lumea aceasta la Tatăl, după ce a iubit pe ai săi, care erau în lume, i‐a iubit până în sfârșit.

2Și pe când era cină, când diavolulLc. 22.3. Vers. 27. pusese acum în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, să‐l dea prins,

3Isus, știind că TatălMat. 11.27; 28.18. Cap. 3.35; 17.2. Fapte. 2.36. 1 Cor. 15.27. Evr. 2.8. îi dăduse toate în mâini și căCap. 8.42; 16.28. a ieșit de la Dumnezeu și merge la Dumnezeu,

4seLc. 22.27. Fil. 2.7, 8. scoală de la cină și își dezbracă hainele. Și a luat un ștergar și s‐a încins.

5Apoi toarnă apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

6Vine deci la Simon Petru. Acesta îi zice: Doamne, tuMat. 3.14. îmi speli picioarele?

7Isus a răspuns și i‐a zis: Ce fac eu tu nu știi acum, darVers. 12. vei înțelege după acestea.

8Petru îi zice: În veac nu‐mi vei spăla picioarele. Isus i‐a răspuns: DacăCap. 3.5. 1 Cor. 6.11. Ef. 5.26. Tit 3.5. Evr. 10.22. nu te voi spăla, n‐ai parte cu mine.

9Simon Petru îi zice: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul.

10Isus îi zice: Cine s‐a scăldat n‐are trebuință să i se spele decât picioarele, ci este cu totul curat; și voiCap. 15.3. sunteți curați, dar nu toți.

11CăciCap. 6.64. știa pe cel ce avea să‐l dea prins; de aceea a zis: Nu toți sunteți curați.

12Deci după ce le‐a spălat picioarele și și‐a luat hainele și s‐a așezat iar la masă, le‐a zis: Înțelegeți ce v‐am făcut?

13VoiMat. 23.8, 10. Lc. 6.46. 1 Cor. 8.6; 12.3. Fil. 2.11. mă numiți: Învățătorul și Domnul! și bine ziceți, căci sunt.

14DeciLc. 22.27. dacă eu v‐am spălat picioarele, eu, Domnul și Învățătorul, și voi suntețiRom. 12.10. Gal. 6.1, 2. 1 Pet. 5.5. datori să spălați unii altora picioarele.

15Căci v‐amMat. 11.29. Fil. 2.5. 1 Pet. 2.21. 1 In. 2.6. dat o pildă ca să faceți și voi cum v‐am făcut eu.

16AdevăratMat. 10.24. Lc. 6.40. Cap. 15.20., adevărat vă spun, nu este rob mai mare decât domnul său nici apostol mai mare decât cel ce l‐a trimis.

17DacăIac. 1.25. știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face.

Descoperirea vânzătorului

18Nu zic despre voi toți; eu știu pe cei pe care i‐am ales; ci ca să fie împlinită scriptura: Cel cePs. 41.9. Mat. 26.23. Vers. 21. îmi mănâncă pâinea și‐a ridicat călcâiul împotriva mea.

19De‐acumCap. 14.29; 16.4. vă spun mai înainte de a se împlini ca să credeți când se va împlini că eu sunt.

20AdevăratMat. 10.40; 25.40. Lc. 10.16., adevărat vă spun, cine primește pe oricare îl voi trimite, mă primește pe mine; iar cine mă primește pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine.

21După ce a vorbit acesteaMat. 26.21. Mc. 14.18. Lc. 22.21., Isus s‐aCap. 12.27. tulburat cu duhul și a mărturisit și a zis: Adevărat, adevărat vă spun că unulFapte. 1.17. 1 In. 2.19. dintre voi mă va da prins.

22Ucenicii se uitau unii la alții, nedumiriți despre cine zice.

23Și unul dintre ucenicii săi, pe care‐l iubea Isus, era culcatCap. 19.26; 20.2; 21.7, 20, 24. la masă în sânul lui Isus.

24Deci Simon Petru îi face semn și‐i zice: Spune‐ne cine este despre care vorbește.

25Și acela plecându‐se astfel pe pieptul lui Isus, îi zice: Doamne, cine este?

26Isus deci răspunde: Este acela pentru care voi întinge îmbucătura și‐i voi da. Deci întinzând îmbucătura, ia și o dă lui Iuda al lui Simon Iscarioteanul.

27ȘiLc. 22.3. Cap. 6.70. după îmbucătură, atunci a intrat Satana în el. Isus deci îi zice: Ce faci, fă mai curând.

28Și nimeni dintre cei ce ședeau la masă n‐a înțeles pentru ce i‐a zis aceasta.

29Căci unii socoteau, fiindcă IudaCap. 12.6. avea punga, că Isus îi zice: Cumpără cele ce ne trebuie pentru sărbătoare. Sau să dea ceva săracilor.

30Deci după ce a luat el îmbucătura, a ieșit îndată. Și era noapte.

Iubirea frățească

31Deci când a ieșit, Isus zice: AcumCap. 12.23. Fiul omului este proslăvit și DumnezeuCap. 14.13. 1 Pet. 4.11. este proslăvit în el.

32DacăCap. 17.1, 4‐6. Dumnezeu este proslăvit în el și Dumnezeu îl va proslăvi în sine însuși și îl va proslăvi îndatăCap. 12.23..

33Copilașilor, mai sunt puțin cu voi; mă veți căuta, șiCap. 7.34; 8.21., după cum am zis iudeilor: Unde mă duc eu, voi nu puteți veni; așa vă zic acum și vouă.

34Vă dau o poruncăLev. 19.18. Cap. 15.12, 17. Ef. 5.2. 1 Tes. 4.9. Iac. 2.8. 1 Pet. 1.22. 1 In. 2.7, 8; 3.11, 23; 4.21. nouă, ca să vă iubiți unii pe alții, după cum v‐am iubit eu, ca și voi să vă iubiți unii pe alții.

35În aceasta1 In. 2.5; 4.20. vor cunoaște toți că‐mi sunteți ucenici, dacă aveți dragoste unii către alții.

Înștiințarea lui Petru

36Simon Petru îi zice: Doamne, unde te duci? Isus a răspuns: Unde mă duc eu, tu nu poți să mă urmezi acum, dar maiCap. 21.18. 2 Pet. 1.14. în urmă mă vei urma.

37Petru îi zice: Doamne, pentru ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi pune sufletulMat. 26.33‐35. Mc. 14.29‐31. Lc. 22.33, 34. pentru tine.

38Isus răspunde: Îți vei pune sufletul pentru mine? Adevărat, adevărat îți spun, nu va cânta cocoșul până nu mă vei tăgădui de trei ori.