1O, de ai fi fratele meu, care a sub țâțele mamei mele! Dacă te‐aș găsi afară, te‐aș săruta și nimeni nu m‐ar ținea de rău.
2Te‐aș duce, te‐aș aduce în casa mamei mele; ea m‐ar învăța: eu te‐aș face să bei vinProv. 9.2. cu miresme, mustul rodiilor mele.
3StângaCap. 2.6. lui ar fi sub capul meu și dreapta lui m‐ar îmbrățișa!
4O, fete ale Ierusalimului, vă jurCap. 2.7; 3.5.! Să nu treziți și să nu deșteptați iubirea, până‐i va plăcea!
5Cine‐iCap. 3.6. aceasta care se suie din pustie, rezemată pe iubitul ei? — Te‐am deșteptat sub măr: acolo te‐a născut mamă‐ta. Acolo te‐a născut cea care te‐a făcut.
6Pune‐măIs. 49.16. Ier. 22.24. Hag. 2.23. ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău. Căci iubirea este tare ca moartea; gelozia este nemiloasă ca Șeolul, aprinderile ei sunt aprinderi de foc, o flacără a Domnului.
7Apele mari nu pot stinge iubirea, nici șivoaiele n‐o îneacă. DeProv. 6.35. ar da cineva toată averea casei sale pentru iubire, ar fi doar disprețuit.
8Avem o soră micăEzec. 23.33. și n‐are țâțe: ce vom face cu sora noastră în ziua când va fi pețită?
9Dacă ar fi zid, am zidi o locuință de argint pe ea; și dacă ar fi ușă, am închide‐o cu scânduri de cedru.
10Sunt un zid și țâțele mele sunt ca turnurile. Atunci am fost în ochii săi ca una care a aflat pace.
11Solomon avea o vie la Baal‐Hamon. A arendatMat. 21.33. păzitorilor via; fiecare avea să‐i aducă pentru roadele ei o mie de arginți.
12Via mea, care este a mea, este înaintea mea: Ai tăi, Solomoane, să fie cei o mie de arginți și două sute celor ce‐i păzesc rodul!
13O, tu, care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tăuCap. 2.14.; fă‐mă să‐l aud!
14Ap. 22.17, 20. Fugi, iubitul meu, și fii caCap. 2.17. o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții de mirodenii!
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
