Psalmii 74 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Rugăciune pentru ajutor în timpul pustiiriiO învățătură a lui Asaf

1Dumnezeule, pentru ce ne‐ai lepădatPs. 44.9, 23; 60.1, 10; 77.7. Ier. 31.37; 33.24. în veac? Pentru ce fumegă mâniaDeut. 29.20. ta împotriva oilor pășuniiPs. 95.7; 100.3. tale?

2Adu‐ți aminte de adunarea ta, peEx. 15.16. Deut. 9.29. care ai câștigat‐o din vechime, pe care ai răscumpărat‐o ca să fie semințiaDeut. 32.9. Ier. 10.16. moștenirii tale, și de muntele Sion în care ai locuit.

3Ridică‐ți picioarele spre pustiirile veșnice, tot răul pe care l‐a făcut vrăjmașul în sfântul tău locaș.

4Protivnicii au răcnitPlâng. 2.7. în mijlocul locurilor de adunare; au ridicat semnele lorDan. 6.27. drept semne.

5Păreau niște oameni care au ridicat în sus securile într‐un desiș de copaci.

6Și acum îi sfărâmă de tot săpăturile1 Reg. 6.18, 29, 32, 35. cu topoare și ciocane.

7Au pus foc2 Reg. 25.9. locașului tău sfințit; au pângăritPs. 89.39. până la pământ locuința numelui tău.

8Au zisPs. 83.4. în inima lor: Să‐i prăpădim de tot. Au ars toate locurile de adunare ale lui Dumnezeu în țară.

9Semnele noastre nu le mai vedem; nu1 Sam. 3.1. Amos 8.11. mai este niciun proroc și printre noi nu este nimeni care să știe până când.

10Până când, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va huli vrăjmașul numele tău în veac?

11Pentru ce‐țiPlâng. 2.3. tragi mâna și dreapta ta? Scoate‐o din sânul tău și nimicește‐i.

12Totuși DumnezeuPs. 44.4. este Împăratul meu din vechime, care a făcut mântuire în mijlocul pământului.

13Ai despicatEx. 14.21. marea prin puterea ta; ai sfărâmatIs. 51.9, 10. Ezec. 29.3; 32.3. capetele balaurilor în ape.

14Ai zdrobit capetele Leviatanului, l‐ai dat deNum. 14.9. mâncare poporuluiPs. 72.9. care locuiește în pustie.

15Ai ruptEx. 17.5, 6. Num. 20.11. Ps. 105.41. Is. 48.21. izvor și pârâu, ai secatIos. 3.13, etc. râuri pururea curgătoare.

16A ta este ziua și a ta este noaptea. TuGen. 1.14, etc. ai pregătit lumina și soarele.

17Tu ai așezatFapte. 17.26. toate marginile pământului. Tu ai făcut varaGen. 8.22. și iarna.

18Adu‐țiVers. 22. Ap. 16.19. aminte, Doamne, de aceasta, că vrăjmașul a ocărât, și unPs. 39.8. popor nebun a hulit numele tău.

19Nu da fiarei sălbatice turturicaCânt. 2.14. ta; nu uitaPs. 68.10. pentru totdeauna ceata celor necăjiți ai tăi.

20ȚineGen. 17.7, 8. Lev. 26.44, 45. Ps. 106.45. Ier. 33.21. seamă de legământ, căci locurile întunecoase ale pământului s‐au umplut de locuințele asupririi.

21Să nu se întoarcă rușinat cel asuprit; cel necăjit și nevoiaș să laude numele tău.

22Scoală‐te, Dumnezeule, apără‐ți pricina ta, adu‐țiVers. 18. Ps. 89.51. aminte cât de nebunește te ocărăște omul nebun toată ziua.

23Nu uita glasul potrivnicilor tăi: zarva celor ce se scoală împotriva ta se suie pururea.