Evrei 2 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

El a vestit o mare mântuire

1De aceea trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne strecurăm pe lângă ele.

2Căci dacă cuvântul vorbitDeut. 33.2. Ps. 68.17. Fapte. 7.53. Gal. 3.19. prin îngeri a fost neclintit și oriceNum. 15.30, 31. Deut. 4.3; 17.2, 5, 12; 27.26. abatere și neascultare a luat dreaptă răsplătire,

3cumCap. 10.28, 29; 12.25. vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mare mântuire, careMat. 4.17. Mc. 1.14. Cap. 1.2. luându‐și începutul prin aceea că a fost vorbită de Domnul, aLc. 1.2. fost întărită față de noi de cei ce au auzit,

4Dumnezeu de asemenea dândMc. 16.20. Fapte. 14.3; 19.11. Rom. 15.18, 19. 1 Cor. 2.4. mărturie împreună cu ei prinFapte. 2.22, 43. semne și minuni și felurite puteri și prin împărțirile1 Cor. 12.4, 7, 11. Duhului Sfânt dupăEf. 1.5, 9. voia lui.

Dumnezeu i‐a supus totul

5Căci nu îngerilor a supus el pământul locuitCap. 6.5. 2 Pet. 3.13. care are să vină și despre care vorbim.

6Dar cineva a mărturisit undeva zicând: CeIov 7.17. Ps. 8.4, etc.; 141.3. este omul ca să‐ți aduci aminte de el? Sau fiul omului că te uiți cu luare aminte spre el?

7L‐ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l‐ai încununat cu slavă și cinste și l‐ai pus peste lucrurile mâinilor tale.

8Ai supus toateMat. 28.18. 1 Cor. 15.27. Ef. 1.22. Cap. 1.13. sub picioarele lui. Căci prin aceea că i‐a supus toate, n‐a lăsat nimic nesupus lui; acum însă nu1 Cor. 15.25. vedem încă toate supuse lui.

9Dar vedem pe IsusFil. 2.7‐9., care a fost făcut puțin mai prejos de îngeri, încununatFapte. 2.33. cu slavă și cinste pentru patima morții, pentru ca prin harul lui Dumnezeu să guste moarte pentruIn. 3.16; 12.32. Rom. 5.18; 8.32. 2 Cor. 5.15. 1 Tim. 2.6. 1 In. 2.2. Ap. 5.9. fiecare.

10Căci aceluia pentruLc. 24.46. care sunt toate și prin care sunt toate, fiindcă duce pe mulți fii la slavă, i se cuveneaRom. 11.36. să desăvârșeascăFapte. 3.15; 5.31. Cap. 12.2. prin patimi pe începătorul mântuiriiLc. 13.32. Cap. 5.9. lor.

11Căci și celCap. 10.10, 14. ce sfințește și cei ce suntFapte. 17.26. sfințiți, toți sunt dintr‐unul; din care pricină nu seMat. 28.10. In. 20.17. Rom. 8.29. rușinează să‐i numească frați,

12zicând: Voi vestiPs. 22.22, 25. numele tău fraților mei, în mijlocul adunării îți voi cânta laudă.Ps. 18.2. Is. 12.2.

13Și iarăși: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și iarăși: Iată‐măIs. 8.18., eu și copiii pe careIn. 10.29; 17.6, 9, 11, 12. mi i‐a dat Dumnezeu.

14Deci, fiindcă copiii sunt părtași sângelui și cărnii, șiIn. 1.14. Rom. 8.3. Fil. 2.7. el în chip asemănător a luat parte la ele, ca1 Cor. 15.54, 55. Col. 2.15. 2 Tim. 1.10. prin moarte să desființeze pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul,

15și să izbăvească pe toți cei ce de frica morțiiLc. 1.74. Rom. 8.15. 2 Tim. 1.7. erau ținuți toată viața în robie.

16Căci negreșit nu de îngeri se îngrijește el, ci de sămânța lui Avraam se îngrijește.

17De aceea trebuia ca în toate să fie făcut asemeneaFil. 2.7. fraților, ca să fie un mare preot milosCap. 4.15; 5.1, 2. și credincios în cele către Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului.

18CăciCap. 4.15, 16; 5.2; 7.25. în ceea ce a suferit, fiind el însuși ispitit, poate să ajute celor ce sunt ispitiți.