Ioan 8 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Femeia prinsă în preacurvie

1Iar Isus s‐a dus în muntele Măslinilor.

2Și dis‐de‐dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul venea la el. Și el a șezut jos și‐i învăța.

3Și cărturarii și fariseii aduc pe o femeie prinsă în preacurvie și punând‐o în mijloc,

4îi zic: Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului de preacurvie.

5Și în lege MoiseLev. 20.10. Deut. 22.22. ne‐a poruncit să omorâm cu pietre pe unele ca acestea; tu deci ce zici?

6Și ziceau aceasta ispitindu‐l, ca să aibă de ce să‐l învinuiască. Iar Isus s‐a plecat jos și scria cu degetul pe pământ.

7Dar fiindcă îl întrebau neîncetat, s‐a ridicat în sus și a zis către ei: CineDeut. 17.7. Rom. 2.1. dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi piatra asupra ei.

8Și iarăși s‐a plecat jos și scria cu degetul pe pământ.

9Iar ei când au auzit și fiind mustrațiRom. 2.22. de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de la cei bătrâni până la cei din urmă; și a rămas numai Isus și femeia stând în mijloc.

10Și Isus s‐a ridicat și nezărind pe nimeni afară de femeie, i‐a zis: Femeie, unde sunt pârâșii aceia ai tăi? Nu te‐a osândit nimeni?

11Și ea a zis: Nimeni, Doamne. Isus i‐a zis: NiciLc. 9.56; 12.14. Cap. 3.17. eu nu te osândesc; du‐te șiCap. 5.14. nu mai păcătui.

Isus, Lumina lumii

12Isus deci le‐a vorbit iarăși zicând: EuCap. 1.4, 5, 9; 3.19; 9.5; 12.35, 36, 46. sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

13Fariseii i‐au zis deci: TuCap. 5.81. mărturisești despre tine însuți; mărturia ta nu este adevărată.

14Isus a răspuns și le‐a zis: Chiar dacă eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, căci știu de unde am venit și unde mă duc. Dar voiCap. 7.28; 9.29. nu știți de unde vin sau unde mă duc.

15VoiCap. 7.24. judecați după carne; euCap. 3.17; 12.47; 18.36. nu judec pe nimeni.

16Și chiar când judec și eu, judecata mea este adevărată, căci eu nuVers. 29. Cap. 16.32. sunt singur, ci eu și Tatăl care m‐a trimis.

17Și înDeut. 17.6; 19.15. Mat. 18.16. 2 Cor. 13.1. Evr. 10.28. legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.

18Eu sunt cel ce mărturisește despre mine însumi și Tatăl care m‐a trimis mărturiseșteCap. 5.37. despre mine.

19Deci îi ziceau: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns: VoiVers. 55. Cap. 16.3. nu mă știți nici pe mine nici pe Tatăl meu; dacăCap. 14.7. m‐ați ști pe mine, ați ști și pe Tatăl meu.

20Aceste cuvinte le‐a vorbit lângă cutiaMc. 12.41. pentru daruri pe când îi învăța în Templu; și nimeniCap. 7.30. nu l‐a prins, căci nu‐i venise încăCap. 7.8. ceasul.

21Deci le‐a zis iarăși: Eu mă duc și măCap. 7.34; 13.33. veți căuta și vețiVers. 24. muri în păcatul vostru; unde mă duc eu, voi nu puteți veni.

22Iudeii deci ziceau: Nu cumva se va omorî singur că zice: Unde mă duc eu voi nu puteți veni?

23Și le‐a zis: VoiCap. 3.31. sunteți din cele de jos, eu sunt din cele de sus; voiCap. 15.19; 17.16. 1 In. 4.5. sunteți din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta.

24Vers. 21. V‐am spus deci că veți muri în păcatele voastre; căciMc. 16.16. dacă nu credeți că eu sunt, veți muri în păcatele voastre.

25I‐au zis deci: Tu cine ești? Și Isus le‐a zis: Întocmai ceea ce vă și vorbesc de la început.

26Multe am să zic și să judec despre voi, dar cel ceCap. 7.28. m‐a trimis pe mine este adevărat; și euCap. 3.32; 15.15. ce am auzit de la el, acestea le vorbesc în lume.

27Ei n‐au înțeles că le vorbea despre Tatăl.

28Deci Isus a zis: Când veți înălțaCap. 3.14; 12.32. pe Fiul omului, atunciRom. 1.4. veți cunoaște căCap. 5.19, 30. eu sunt și nu fac nimic de la mine însumi, ci după cumCap. 3.11. m‐a învățat Tatăl vorbesc acestea.

29Și cel ceCap. 14.10, 11. m‐a trimis este împreună cu mine; nuVers. 16. m‐a lăsat singur, căciCap. 4.34; 5.30; 6.38. eu totdeauna fac cele plăcute lui.

Adevărata slobozenie

30Pe când vorbea el acestea, mulțiCap. 7.31; 10.42; 11.45. au crezut în el.

31Isus zicea deci către iudeii care crezuseră în el: Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat ucenicii mei

32și veți cunoaște adevărulRom. 6.14, 18, 22; 8.2. Iac. 1.25; 2.12. și adevărul vă va slobozi.

33Ei i‐au răspuns: NoiLev. 25.42. Mat. 3.9. Vers. 39. suntem sămânța lui Avraam și n‐am fost robi nimănui vreodată; cum zici tu: Veți fi slobozi?

34Isus le‐a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun că oricineRom. 6.16, 20. 2 Pet. 2.19. care săvârșește păcatul este rob al păcatului.

35Și robulGal. 4.30. nu rămâne în casă în veac; fiul rămâne în veac.

36DacăRom. 8.2. Gal. 5.1. deci Fiul vă va face slobozi, veți fi într‐adevăr slobozi.

37Știu că sunteți sămânța lui Avraam dar căutațiCap. 7.19. Vers. 40. să mă omorâți, căci cuvântul meu nu are loc în voi.

38EuCap. 3.32; 5.19, 30; 14.10, 24. vorbesc ce am văzut de la Tatăl și voi deci faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.

39Ei au răspuns și i‐au zis: Tatăl nostru este AvraamMat. 3.9. Vers. 33.. Isus le zice: DacăRom. 2.28; 9.7. Gal. 3.7, 29. ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.

40DarVers. 37. acum căutați să mă omorâți pe mine, un om care v‐am vorbit adevărul, peVers. 26. care l‐am auzit de la Dumnezeu. Aceasta n‐a făcut‐o Avraam.

41Voi faceți faptele tatălui vostru. Ei i‐au zis: Noi nu suntem născuți din curvie, unIs. 63.16; 64.8. Mal. 1.6. singur Tată avem, pe Dumnezeu.

42Isus le‐a zis: Dacă1 In. 5.1. Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m‐ați iubi; căciCap. 16.27; 17.8, 25. eu am ieșit și vin din Dumnezeu; căci n‐amCap. 5.43; 7.28, 29. venit de la mine însumi, ci el m‐a trimis.

43Pentru ceCap. 7.17. nu înțelegeți vorbirea mea? Pentru că nu puteți auzi cuvântul meu.

44VoiMat. 13.38. 1 In. 3.8. sunteți din tatăl vostru, diavolul, și voiți să faceți poftele tatălui vostru. El era omorâtor de oameni de la început și n‐a stat în adevăr, căci în el nuIuda 6. este adevăr. Când vorbește minciuna, vorbește din ale sale, căci este mincinos și tatăl ei.

45Dar eu, fiindcă spun adevărul, nu mă credeți.

46Cine dintre voi mă dovedește de păcat? Dacă vorbesc adevărul, pentru ce nu mă credeți?

47CineCap. 10.26, 27. 1 In. 4.6. este din Dumnezeu ascultă cuvintele din Dumnezeu; pentru aceea voi n‐ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

Isus este înainte de Avraam

48Iudeii au răspuns și i‐au zis: Nu zicem noi oare bine că ești samaritean și aiCap. 7.20; 10.20. Vers. 52. drac?

49Isus a răspuns: Eu n‐am drac, ci cinstesc pe Tatăl meu și voi mă necinstiți pe mine.

50Și euCap. 5.41; 7.18. nu caut slava mea, este cine caută și judecă.

51Adevărat, adevărat vă spun, dacăCap. 5.24; 11.26. va păzi cineva cuvântul meu, nu va vedea moartea în veac.

52Iudeii deci i‐au zis: Acum cunoaștem că ai drac. AvraamZah. 1.5. Evr. 11.13. a murit și prorocii și tu zici: Dacă va păzi cineva cuvântul meu, nu va gusta moarte în veac.

53Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și prorocii au murit; cine te faci tu pe tine însuți?

54Isus a răspuns: DacăCap. 5.31. eu mă voi slăvi pe mine însumi, slava mea nu este nimic; TatălCap. 5.41; 16.14, 17; 1. Fapte. 3.13. meu este cel ce mă slăvește, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru

55și nuCap. 7.28, 29. l‐ați cunoscut, dar eu îl cunosc. Și dacă aș zice că nu‐l cunosc, voi fi ca voi, mincinos; dar îl cunosc și păzesc cuvântul lui.

56Avraam, tatăl vostru, s‐aLc. 10.24. Evr. 11.13. veselit să vadă ziua mea și a văzut‐o și s‐a bucurat.

57Iudeii deci i‐au zis: N‐ai încă cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam?

58Isus le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, mai înainte de a fi fost Avraam, euEx. 3.14. Is. 43.13. Cap. 17.5, 24. Col. 1.17. Ap. 1.8. sunt.

59Deci auCap. 10.31, 39; 11.8. luat pietre ca să arunce în el; dar Isus s‐a ascuns și a ieșitLc. 4.30. din Templu.