1NuMat. 23.8, 10. Rom. 2.20, 21. 1 Pet. 5.3. fiți mulți învățători, frații mei, știindLc. 6.37. că vom lua mai mare judecată.
2Căci toți ne poticnim în1 Reg. 8.46. 2 Cron. 6.36. Prov. 20.9. Ecl. 7.20. 1 In. 1.8. multe feluri. DacăPs. 34.13. Cap. 1.26. 1 Pet. 3.10. nu se poticnește cineva în cuvânt, acesta esteMat. 12.37. un bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul.
3Iar dacă punem frânele în gurile cailorPs. 32.9. ca să ni‐i supunem, ducem după noi și tot trupul lor.
4Iată chiar corăbiile, deși sunt așa de mari și mânate de vânturi iuți, sunt duse de o cârmă foarte mică încotro voiește pornirea celui ce le cârmuește.
5Așa și limbaProv. 12.18; 15.2., este un mic mădular și se fălește cu lucruri mariPs. 12.3; 73.8, 9.. Iată un mic foc ce mare pădure aprinde!
6Și limbaProv. 16.27. este un foc: lumea nedreptății! Limba este așezată între mădularele noastre, ea mânjeșteMat. 15.11, 18, 19, 20. Mc. 7.15, 20, 23. tot trupul și aprinde cu flacără roata nașterii și este aprinsă cu flacări de gheenă.
7Căci orice fire de fiare și păsări, de târâtoare și de viețuitoare de mare este domolită și a fost domolită de firea omenească,
8dar limba nimeni dintre oameni nu poate s‐o domolească; este un rău fără odihnă, este plinăPs. 140.3. de otravă aducătoare de moarte.
9Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl și cu ea blestemăm pe oameni, careGen. 1.26; 5.1; 9.6. sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.
10Din aceeași gură iese binecuvântare și blestem. Nu trebuie, frații mei, ca acestea să fie așa.
11Nu cumva izvorul aruncă din aceeași deschizătură dulce și amară?
12Oare poate, frații mei, un smochin să facă măsline sau o viță smochine? Nici apa sărată nu poate face apă dulce.
Înțelepciunea care vine de sus13CineGal. 6.4. este înțelept și înțelegător între voi? Să‐și arate din purtarea bună fapteleCap. 2.18. lui cu blândețeCap. 1.21. de înțelepciune.
14Iar dacă aveți gelozieRom. 13.13. amară și duh de partidă în inima voastră, nuRom. 2.17, 23. vă făliți și nu mințiți împotriva adevărului.
15AceastăFil. 3.19. Cap. 1.17. înțelepciune nu vine de sus ci este pământească, sufletească, drăcească.
16Căci unde1 Cor. 3.3. Gal. 5.20. este gelozie și duh de partidă, acolo este neorânduială și orice luptă rea.
17Dar înțelepciunea1 Cor. 2.6, 7. de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, învoitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică, fără fățărnicieRom. 12.9. 1 Pet. 1.22; 2.1. 1 In. 3.18..
18ȘiProv. 11.18. Osea 10.12. Mat. 5.9. Fil. 1.11. Evr. 12.11. rodul dreptății este semănat în pace de cei ce fac pace.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
