Eclesiastul 5 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Nu vorbi nechibzuit și fără rost

1Păzește‐ți piciorulEx. 3.5. Is. 1.12, etc. când mergi în casa lui Dumnezeu și apropie‐te mai bine să asculți decât1 Sam. 15.22. Ps. 50.8. Prov. 15.8; 21.27. Osea 6.6. să aduci jertfa nebunilor: căci ei nu știu că fac rău.

2Nu te pripi cu gura ta și să nu ți se grăbească inima să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri și tu pe pământ; pentru aceasta cuvinteleProv. 10.19. Mat. 6.7. tale să fie puține!

3Căci visul vine din mulțimea lucrului și glasulProv. 10.19. nebunului din mulțimea cuvintelor.

4CândNum. 30.2. Deut. 23.21, 22, 23. Ps. 50.14; 76.11. juruiești o juruință lui Dumnezeu, nu întârzia s‐o plătești, căci el n‐are plăcere de nebuni; plăteștePs. 66.13, 14. ce ai juruit.

5MaiProv. 20.25. Fapte. 5.4. bine să nu juruiești decât să juruiești și să nu plătești.

6Nu învoi gurii tale să‐ți tragă carnea în păcat și nu1 Cor. 11.10. zice înaintea îngerului: A fost o greșeală din neștiință. Pentru ce să se mânie Dumnezeu de glasul tău și să piardă lucrul mâinilor tale?

7Căci în mulțimea visurilor sunt deșertăciuni ca și în multe vorbe; dar tu, teme‐teCap. 12.13. de Dumnezeu.

Deșertăciunea bogăției

8Când veziCap. 3.16. apăsarea celui sărac și siluirea judecății și dreptății într‐un ținut, să nu te miri de aceasta; căci Unul maiPs. 12.5; 58.11; 82.1. înalt decât cel înalt privește și sunt alții mai înalți decât ei.

9Pământul este de folos în toate privințele, chiar împăratul este supus ogorului.

10Cel ce iubește argintul nu se va sătura de argint; nici cel ce iubește belșugul de venit. Și aceasta este deșertăciune.

11Când se înmulțesc bunurile, se înmulțesc cei ce le mănâncă; și ce folos are stăpânul lor decât că le privește cu ochii?

12Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puțin sau mult; dar pe bogat nu‐l lasă să doarmă îmbelșugarea sa.

13EsteCap. 6.1. un mare rău pe care l‐am văzut sub soare: adică, bogății păstrate spre răul celui ce le stăpânește;

14și aceste bogății se pierd printr‐o întâmplare rea; și el a născut un fiu și nu este nimic în mâna lui.

15CumIov 1.21. Ps. 49.17. 1 Tim. 6.7. a ieșit din pântecele mamei sale, gol se va întoarce cum a venit, și nu va lua nimic din toată osteneala sa ca să ducă în mâna lui.

16Și acesta este un mare rău că în toate privințele cum a venit așa se duce: și ceCap. 1.3. folos are el căProv. 11.29. s‐a ostenit în vânt?

17Și toate zilele lui mănâncăPs. 127.2. în întuneric și are multă durere și necaz și supărare.

Mulțumirea cu puțin

18Iată ce am văzut că esteCap. 2.24; 3.12, 13, 22; 9.7; 11.9. 1 Tim. 6.17. bun și frumos pentru cineva: să mănânce și să bea și să vadă binele în toată osteneala cu care se ostenește sub soare, în tot numărul zilelor vieții sale pe care i le‐a dat Dumnezeu; căciCap. 2.10; 3.22. aceasta este partea sa.

19Și orice om de asemenea căruia i‐a datCap. 2.24; 3.13; 6.2. Dumnezeu bogăție și bunuri și l‐a făcut stăpân să mănânce din ele și să‐și ia partea și să se bucure de osteneala sa: aceasta este un dar al lui Dumnezeu.

20Căci nu‐și va aduce aminte mult de zilele vieții sale pentru că Dumnezeu îi răspunde la bucuria inimii sale.