2 Regi 19 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Rugăciunea lui Ezechia

1Și a fost așa: când a auzit împăratul EzechiaIs. 37.1, etc., și‐a sfâșiat hainele și s‐a acoperit eu sac și a intrat în casa Domnului.

2Și a trimis pe Eliachim care era peste casă și pe Șebna, scriitorul, și pe bătrânii preoților, acoperiți cu saci, la Isaia, proroculLc. 3.4., fiul lui Amoț.

3Și i‐au zis: Așa zice Ezechia: Ziua aceasta este o zi de strâmtorare, de certare și de ocară; căci pruncii au ajuns până la naștere și nu este putere ca să nască.

4Poate2 Sam. 16.12. va auzi Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rabșache, pe care l‐a trimis împăratulCap. 18.35. Asiriei, domnul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu și va certaPs. 50.21. cuvintele pe care le‐a auzit Domnul Dumnezeul tău. Înalță deci o rugăciune pentru rămășița care a rămas.

5Și slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia.

6Și IsaiaIs. 37.6, etc. le‐a zis: Așa veți zice domnului vostru: Așa zice Domnul: Nu te teme de cuvintele pe care le‐ai auzit, cu care m‐au hulit slujitoriiCap. 18.17. împăratului Asiriei.

7Iată voi pune un duhVers. 35,36, 37. Ier. 51.1. în el și va auzi o știre și se va întoarce în țara sa și‐l voi face să cadă de sabie în țara sa.

8Și Rabșache s‐a întors și a aflat pe împăratul Asiriei luptându‐se împotriva Libnei, căci auzise că plecase dinCap. 18.14. Lachis.

9Și a auzit1 Sam. 23.27. zicându‐se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: Iată a ieșit să se lupte cu tine! și a trimis iarăși soli la Ezechia zicând:

10Așa veți spune lui Ezechia, împăratul lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău, în careCap. 18.5. te încrezi, să nu te înșele, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.

11Iată ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor pe care le‐au nimicit cu desăvârșire și oare tu vei fi scăpat?

12Oare i‐au scăpat dumnezeiiCap. 18.33. neamurilor pe care le‐au nimicit părinții mei: Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiiiEzec. 27.23. Edenului care erau în Telasar?

13UndeCap. 18.34. e împăratul Hamatului și împăratul Arpadului și împăratul cetății Sefarvaimului, al Henei și al Ivei?

14Și EzechiaIs. 37.14, etc. a luat epistola din mâna solilor și a citit‐o; și Ezechia s‐a suit în casa Domnului și a întins‐o înaintea Domnului.

15Și Ezechia s‐a rugat înaintea Domnului și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israel, care șezi1 Sam. 4.4. Ps. 80.1. între heruvimi, tu1 Reg. 18.39. Is. 44.6. Ier. 10.10, 11, 12. singur ești Dumnezeu al tuturor împăraților pământului; tu ai făcut cerurile și pământul:

16Pleacă‐țiPs. 31.2. urechea, Doamne, și ascultă: deschide‐ți2 Cron. 6.40., Doamne, ochii și vezi și auzi cuvintele lui Sanherib cu care a trimisVers. 4. să ocărască pe Dumnezeul cel viu.

17Cu adevărat, Doamne, împărații Asiriei au pustiit neamurile și țările lor

18și au aruncat pe dumnezeii lor în foc pentru că nu erau dumnezei ciPs. 115.4. Ier. 10.3. lucrarea mâinilor oamenilor, lemne și piatră: pentru aceasta i‐au pierdut.

19Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiește‐ne, rogu‐te, din mâna lui ca să cunoască toate împărățiilePs. 83.18. pământului că tu, Doamne, ești Dumnezeu, tu singur.

20Și Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, zicând: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ce te‐ai rugatIs. 37.21, etc. mie cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, am auzitPs. 65.2.

21Acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiicaPlâng. 2.13. Sionului, te disprețuiește și râde de tine; fiicaIov 16.4. Ps. 22.7, 8. Plâng. 2.15. Ierusalimului clatină din cap după tine.

22Pe cine ai ocărît și ai hulit tu? Și împotriva cui ți‐ai înălțat tu glasul și ți‐ai ridicat ochii sus? Împotriva SfântuluiPs. 71.22. Is. 5.24. Ier. 51.5. lui Israel!

23Prin soliiCap. 18.17. tăi ai ocărît pe Domnul și ai zis: M‐am suit cuPs. 20.7. mulțimea carelor mele pe înălțimea muntelui, pe coastele Libanului și voi tăia cedrii săi cei înalți, pinii săi cei aleși; și voi intra până la locuințele sale cele mai îndepărtate, în pădurea câmpului său roditor.

24Am săpat și am băut ape străine, și am secat cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.

25N‐ai auzit că de demult am făcut‐o, din zile vechi amIs. 45.7. întocmit‐o? Acum am împlinit‐o, ca tu să fii cel ce prefaceIs. 10.5. cetățile întărite în grămezi de dărâmături.

26Și locuitorii lor au slăbit și s‐au înspăimântat și s‐au rușinat; au fost ca iarba câmpului, ca verdeața, ca iarbaPs. 129.6. de pe acoperișuri și ca grâul pârlit înainte de înspicare.

27Dar cunoscPs. 139.1, etc. șederea ta și ieșirea ta și intrarea ta și înfuriarea ta împotriva mea.

28Fiindcă înfuriarea ta împotriva mea și mândria ta au ajuns la urechile mele, de aceea îți voi pune verigaIov 41.2. Ezec. 29.4; 38.4. Amos 4.2. mea în nări și zăbalele mele în buze și te voi întoarce pe caleaVers. 33, 36, 37. pe care ai venit.

29Și acesta îți va fi1 Sam. 2.34. Cap. 20.8, 9. Is. 7.11, 14. Lc. 2.12. semnul: anul acesta veți mânca orice crește singur de la sine și al doilea an orice va răsări din acestea și al treilea an să semănați, să secerați și să sădiți vii și să mâncați rodul lor.

30Și cei scăpați ai casei lui Iuda, care rămân2 Cron. 32.22, 23., iarăși vor prinde rădăcină dedesubt și vor da rod deasupra.

31Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion cei ce vor scăpa. RâvnaIs. 9.7. Domnului va face aceasta.

32Pentru aceasta așa zice Domnul despre împăratul Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta nici nu va săgeta în ea o săgeată; nici nu va veni înaintea ei cu scutul nici nu va ridica șanț împotriva ei.

33Se va întoarce pe calea pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.

34Și voi apăraCap. 20.6. cetatea aceasta ca s‐o mântuiesc, pentru mine și pentru robul1 Reg. 11.12, 13. meu David.

35Și a fost așa: în noaptea2 Cron. 32.21. Is. 37.36. aceea îngerul Domnului a ieșit și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii. Și când s‐au sculat dimineața, iată toți erau trupuri moarte.

36Și Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și s‐a dus și s‐a întors și a locuit în NiniveGen. 10.11..

37Și a fost așa: pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său. Adramelec2 Cron. 32.21. și Șarețer, fiii săiVers. 7., l‐au lovit cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul său a domnit Esar‐HadonEzra 4.2., fiul său.