Ieremia 4 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Chemare la pocăință

1Israele, dacă te vei întoarceCap. 3.1, 22. Ioel 2.12., zice Domnul, dacă te vei întoarce la mine și dacă vei depărta dinaintea mea urâciunile tale, nu vei mai rătăci.

2ȘiDeut. 10.20. Is. 45.23; 65.16. Cap. 5.2. vei jura: Viu este Domnul: în adevărIs. 48.1. Zah. 8.8., în iudecată și în dreptate. Și neamurileGen. 22.18. Ps. 72.17. Gal. 3.8. se vor binecuvânta în el și se vor slăviIs. 45.25. 1 Cor. 1.31. în el.

3Căci așa zice Domnul către bărbații lui Iuda și ai Ierusalimului: Desfundați‐văOsea 10.12. un pământ nou și nu semănați întreMat. 13.7, 22. spini!

4Tăiați‐vă împrejurDeut. 10.16; 30.6. Cap. 9.26. Rom. 2.28, 29. Col. 2.11. Domnului și depărtați prepuțurile inimii voastre, bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia mea ca un foc și să ardă și să nu fie nimeni s‐o stângă, din pricina răutății faptelor voastre.

O năvălire străină

5Spuneți în Iuda și vestiți în Ierusalim și ziceți și suflați în trâmbiță în țară, strigați cu glas tare și ziceți: Strângeți‐văCap. 8.14. și să intrăm în cetățile întărite!

6Înălțați un steag spre Sion. Fugiți, nu stați! Căci eu aduc răul de la miazănoapteCap. 1.13, 14, 15; 6.1, 22. și pieire mare.

7Leul s‐a ridicat2 Reg. 24.1. Cap. 5.6. Dan. 7.4. din tufarul său și pierzătorulCap. 25.9. neamurilor este pe drumul său; a ieșit din locul său ca să‐ți prefacă țara în pustie; cetățile tale vor fi pustiiteIs. 1.7. Cap. 2.15., fără locuitor.

8De aceea, încingeți‐văIs. 22.12. Cap. 6.26. cu saci, plângeți și urlați: căci mânia cea înfocată a Domnului nu s‐a întors înapoi de la noi.

9Și va fi așa: în ziua aceea, zice Domnul, inima împăratului și inima mai marilor se va pierde și preoții se vor uimi și prorocii vor încremeni.

10Și am zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Da, ai amăgitEzec. 14.9. 2 Tes. 2.11. mult pe poporul acesta și IerusalimulCap. 5.12; 14.13., zicând: Veți avea pace!, deoarece sabia ajunge până la suflet.

11În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: Un vântCap. 51.1. Ezec. 11.17. Osea 13.15. arzător suflă de pe locurile înalte din pustie, pe calea fiicei poporului meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe.

12Un vânt puternic vine din acestea pentru mine. Și acum voiCap. 1.16. rosti judecăți împotriva lor.

13Iată, el se va înălța ca norii și carele luiIs. 5.28. vor fi ca un vârtej; caiiDeut. 28.49. Plâng. 4.19. Osea 8.1. Hab. 1.8. lui sunt mai iuți decât vulturii. Vai de noi, căci suntem pustiiți.

14Ierusalime, spală‐țiIs. 1.16. Iac. 4.8. inima de răutate, ca să fii mântuit. Până când vor locui gândurile tale nelegiuite înăuntrul tău?

15Căci un glas spune de la DanCap. 8.16. și vestește răul din ținutul muntos al lui Efraim.

16Pomeniți neamurilor; iată, vestiți împotriva Ierusalimului: Vin străjerii dintr‐o țarăCap. 5.15. îndepărtată și își înalță glasul împotriva cetăților lui Iuda.

17Sunt în jurul său ca păzitorii de țarine2 Reg. 25.1, 4.; pentru că s‐a răsculat împotriva mea, zice Domnul.

18Calea ta și faptele talePs. 107.17. Is. 50.1. Cap. 2.17, 19. ți‐au adus acestea. Acesta este răutatea ta, da, este amară, da, ajunge până la inima ta.

19MăruntaieleIs. 15.5; 16.11; 21.3; 22.4. Cap. 9.1, 10. Lc. 19.42. mele! Măruntaiele mele! Sunt în chin! Oh, pereții inimii mele! Inima mea vuiește în mine; nu pot să tac. Căci auzi, suflete al meu, sunetul trâmbiței, alarma de război.

20PrăpădPs. 42.7. Ezec. 7.26. peste prăpăd se strigă; căci toată țara este pustiită: deodată s‐au pustiit corturileCap. 10.20. mele, covoarele mele într‐o clipă.

21Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței?

22Căci poporul meu este nebun, ei nu mă cunosc. Sunt copii fără minte și n‐au pricepere. Sunt înțelepțiRom. 16.19. să facă răul, dar n‐au cunoștință să facă binele.

23M‐am uitat la pământIs. 24.19. și iată era pustiuGen. 1.2. și gol, și la ceruri, și n‐aveau lumină!

24M‐am uitatIs. 5.25. Ezec. 38.20. la munți, și iată tremurau și toate dealurile se zguduiau cu putere.

25M‐am uitat și iată nu era niciun om și toate păsările cerurilorȚef. 1.3. fugiseră.

26M‐am uitat și iată câmpul roditor era o pustie și toate cetățile lui erau surpate înaintea Domnului și dinaintea aprinderii mâniei lui!

27Căci așa zice Domnul: Toată țara va fi o pustie; dar nu voi nimiciCap. 5.10, 18; 30.11; 46.28. cu totul.

28De aceea pământulOsea 4.3. se va jeli și cerurileIs. 5.30; 50.3. de deasupra vor fi negre; pentru că eu am vorbit, am hotărât și nu‐mi va părea răuNum. 23.19. Cap. 7.16., nici nu mă voi întoarce de la aceasta.

29Fiecare cetate fuge de vuietul călăreților și al arcașilor; ei intră în tufari și se agață pe stânci: fiecare cetate este părăsită și niciun om nu locuiește în ea.

30Și tu, cea pustiită, ce vei face? Chiar dacă te vei îmbrăca cu cârmâz, chiar dacă te vei împodobi cu podoabe de aur, dacă‐ți vei zgârâia2 Reg. 9.30. Ezec. 23.40. ochii cu boială, în zadar te vei împodobi: ibovnicii tăi Cap. 22.20, 22. Plâng. 1.2, 19. te disprețuiesc, caută viața ta.

31Căci am auzit un glas ca al unei femei în facere, strâmtorare ca a celei ce naște pe întâiul său născut, glasul fiicei Sionului care suspină, își întindeIs. 1.15. Plâng. 1.17. mâinile zicând: Vai de mine acum! Căci mi se stinge sufletul dinaintea ucigașilor.