1Și intrând în corabie, a trecut dincoace șiCap. 4.13. a venit în cetatea sa.
2ȘiMc. 2.3. Lc. 5.18. iată i‐au adus pe un slăbănog zăcând pe pat. Și Isus, văzândCap. 8.10. credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule, iertate‐ți sunt păcatele.
3Și iată, unii dintre cărturari au zis în ei înșiși: Omul acesta hulește.
4Dar Isus, știindPs. 139.2. Cap. 12.25. Mc. 12.15. Lc. 5.22; 6.8; 9.47; 11.17. gândurile lor, a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre?
5Căci ce este mai lesne, a zice: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și umblă?
6Dar ca să știți că are putere Fiul omului pe pământ să ierte păcatele, (atunci zice slăbănogului): Scoală‐te, ridică‐ți patul și mergi la casa ta.
7Și s‐a sculat și s‐a dus la casa lui.
8Iar gloatele când au văzut, s‐au temut și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
Chemarea lui Matei9Și pe când treceaMc. 2.14. Lc. 5.27. Isus de acolo, a văzut pe un om șezând la vamă, numit Matei. Și‐i zice: Urmează‐mă. Și el s‐a sculat și l‐a urmat.
10Și a fost așa
Mc. 2.15, etc. Lc. 5.29, etc.; când ședea el la masă în casă, iată, mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă cu Isus și cu ucenicii lui.11Și când au văzutCap. 11.19. Lc. 5.30; 15.2. fariseii, ziceau ucenicilor lui: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșiiGal. 2.15. și păcătoșii?
12Iar când a auzit Isus, a zis: Cei ce sunt sănătoși n‐au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.
13Duceți‐vă, dar, și învățați ce însemnează: MilăOsea 6.6. Mica 6.6‐8. Cap. 12.7. voiesc, iar nu jertfă. Căci n‐am venit să chem pe drepți, ci1 Tim. 1.15. pe păcătoși.
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post14Atunci vin la el ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ceMc. 2.18, etc. Lc. 5.33, etc.; 18.12. noi și fariseii postim des, iar ucenicii tăi nu postesc?
15Și Isus le‐a zis: Nu cumva pot fiii odăii de nuntăIn. 3.29. să se întristeze câtă vreme este mirele cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunciFapte. 13.2, 3; 14.23. 1 Cor. 7.5. vor posti.
16Dar nimeni nu pune o bucată de postav nou la un veșmânt vechi, căci umplutura lui rupe din veșmânt și se face mai rea ruptură.
17Nici nu pun vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile se sparg și vinul se varsă și burdufurile se nimicesc; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei18Pe cândMc. 5.22, etc. Lc. 8.41, etc. le vorbea acestea, iată unul, un mai mare, a venit la el și i s‐a închinat zicând: Fiica mea a murit acum; ci vino și pune‐ți mâna peste ea și va trăi.
19Și Isus s‐a sculat și l‐a urmat, precum și ucenicii lui.
20ȘiMc. 5.25. Lc. 8.43. iată, o femeie cu o scurgere de sânge de doisprezece ani s‐a apropiat de el pe dinapoi și i‐a atins ciucurele veșmântului.
21Căci zicea în sine: Numai de‐i voi atinge veșmântul, voi fi tămăduită.
22Dar Isus întorcându‐se și văzând‐o a zis: Îndrăznește, fiică, credințaLc. 7.50; 8.48; 17.19; 18.42. ta te‐a tămăduit. Și femeia a fost tămăduită din ceasul acela.
23Și cândMc. 5.38. Lc. 8.51. a venit Isus la casa mai marelui2 Cron. 35.25. și a văzut pe cântătorii din fluier și gloata făcând zarvă,
24a zis: Depărtați‐văFapte. 20.10.: căci fata n‐a murit, ci doarme. Și își râdeau de el.
25Și când a fost dată afară gloata, el a intrat, i‐a apucat mâna și copila s‐a sculat.
26Și a ieșit vestea aceasta peste tot ținutul acela.
Vindecarea a doi orbi27Și pe când trecea Isus de acolo, l‐au urmat doi orbi strigând și zicând: Ai milă de noi, FiuCap. 15.22; 20.30, 31. Mc. 10.47, 48. Lc. 18.38, 39. al lui David.
28Și când a intrat el în casă, orbii s‐au apropiat de el. Și Isus le zice: Credeți că pot face aceasta? Ei îi zic: Da, Doamne.
29Atunci le‐a atins ochii, zicând: Fie‐vă după credința voastră.
30Și li s‐au deschis ochii. Și Isus le‐a poruncit aspru zicând: VedețiCap. 8.4; 12.16; 17.9. Lc. 5.14., nimeni să nu știe.
31DarMc. 7.36. când au ieșit, au răspândit vestea despre el în tot ținutul acela.
Vindecarea unui mut îndrăcit32Și peCap. 12.22. Lc. 11.14. când plecau ei afară, iată i‐au adus un om mut îndrăcit.
33Și după ce a fost scos dracul afară, mutul a vorbit. Și gloatele s‐au minunat, zicând: Niciodată nu s‐a arătat așa ceva în Israel.
34Dar fariseii ziceau: El scoateCap. 12.24. Mc. 3.22. Lc. 11.15. afară pe draci prin mai marele dracilor.
Lui Isus îi este milă de gloate35Și Isus străbăteaMc. 6.6. Lc. 13.22. toate cetățile și satele, învățându‐iCap. 4.23. în sinagogile lor și propovăduind evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice slăbiciune.
36Iar cândMc. 6.34. a văzut gloatele, i s‐a făcut milă de ele, pentru că erau leșinate și risipite caNum. 27.17. 1 Reg. 22.17. Ezec. 34.5. Zah. 10.2. niște oi neavând păstor.
37Atunci zice ucenicilor săi: SecerișulLc. 10.2. In. 4.35. în adevăr este mult, dar lucrătorii sunt puțini.
38Rugați‐vă2 Tes. 3.1., deci, Domnului secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.