Plângerile 2 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Jalea Ierusalimului

1Cum a acoperit Domnul cu mânia sa cu nor pe fiica Sionului! AMat. 11.23. aruncat din ceruri pe pământ frumusețea2 Sam. 1.19. lui Israel și nu și‐a adus aminte în ziua mâniei sale de așternutul1 Cron. 28.2. Ps. 99.5; 132.7. picioarelor sale!

2Domnul a înghițit toate locuințele lui Iacov și n‐a cruțatVers. 17.21. Cap. 3.43.. A surpat în mânia sa cetățuile fiicei lui Iuda; le‐a aruncat la pământ, a pângăritPs. 89.39. împărăția și pe mai marii săi.

3În aprinderea mâniei a tăiat orice corn al lui Israel: și‐a tras înapoiPs. 74.11. dreapta dinaintea vrăjmașului și a arsPs. 89.46. în Iacov ca para focului: mistuie de jur împrejur.

4Și‐a întinsIs. 63.10. Vers. 5. arcul ca un vrăjmaș, a stat cu dreapta sa ca un potrivnic și a ucisEzec. 24.25. tot ce era plăcut ochiului în cortul fiicei Sionului. Și‐a vărsat mânia ca un foc.

5Domnul a fostVers. 4. Ier. 30.14. ca un vrăjmaș, a înghițit pe Israel; i‐a înghițit2 Reg. 25.9. Ier. 52.13. toate palatele, i‐a dărâmat cetățuile și a înmulțit fiicei lui Iuda suspinul și geamătul.

6A răsturnatPs. 80.12; 89.40. Is. 5.5. locașul său caIs. 1.8. pe al unei grădini, a stricat locul adunării sale. DomnulCap. 1.4. Țef. 3.18. a făcut să se uite în Sion ziua de sărbătoare și sabatul și în urgia mâniei sale a disprețuit pe împărat și pe preot.

7Domnul a lepădat altarul său, a urât locașul său sfințit; a dat în mâna vrăjmașului zidurile palatelor sale; ei au scosPs. 74.4. strigăte în casa Domnului ca în zi de adunare de sărbătoare.

8Domnul și‐a pus de gând să strice zidul fiicei Sionului; a întins2 Reg. 21.13. Is. 34.11. funia, nu și‐a tras mâna de la înghițire; și a făcut să jelească zidul dinafară și zidul dinăuntru: amândouă lâncezesc.

9Porțile lui s‐au cufundat în pământ; i‐a pierdut și i‐a sfărâmatIer. 51.30. zăvoarele; împăratulDeut. 28.36. 2 Reg. 24.15; 25.7. Cap. 1.3; 4.20. său și mai marii săi sunt între neamuri unde legea2 Cron. 15.3. nu este; și prorociiPs. 74.9. Ezec. 7.26. lui nu găsesc vedenie de la Domnul.

10Bătrânii fiicei Sionului ședIov 2.13. Is. 3.26. Cap. 3.28. la pământ, tac; și‐au presăratIov 2.12. cenușă pe cap, sunt încinșiIs. 15.3. Ezec. 7.18; 27.31. cu saci. Fecioarele Ierusalimului își pleacă și ele capul la pământ.

11OchiiPs. 6.7. Cap. 3.48, etc. mi se mistuie în lacrimi, măruntaieleCap. 1.20. îmi ard, ficatulIov 16.13. Ps. 22.14. mi s‐a vărsat pe pământ de prăpădirea fiicei poporului meu. Căci copiiiVers. 19. Cap. 4.4. și sugarii au leșinat în ulițele cetății.

12Ei zic către mamele lor: Unde este grâul și vinul?, leșinând în ulițele cetății ca cei greu răniți și vărsându‐și sufletul în sânul mamelor lor.

13Ce mărturie să‐ți aduc? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu cineCap. 1.12. Dan. 9.12. să te alătur, ca să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci spărtura ta este mare, ca marea: cine te va vindeca?

14Prorocii tăiIer. 2.8; 5.31; 14.14; 23.16; 27.14; 29.8, 9. Ezec. 13.2. au văzut pentru tine deșertăciune și nebunie și nu ți‐au descoperitIs. 58.1. nelegiuirea ca să‐ți întoarcă robia. Ci au văzut pentru tine cuvinte de deșertăciune și de amăgire.

15Toți trecătorii1 Reg. 9.8. Ier. 18.16. Naum 3.19. bat din palmeEzec. 25.6. la tine, șuieră și clatină2 Reg. 19.21. Ps. 44.14. din cap la fiica Ierusalimului zicând: Aceasta‐i cetatea de care se zicea: Desăvârșită în frumusețePs. 48.2; 50.2., Bucuria întregului pământ?

16Toți vrăjmașii tăi și‐au deschisIov 16.9, 10. Ps. 22.13. Cap. 3.46. gura larg împotriva ta, șuieră și scrâșnesc din dinți zicând: AmPs. 56.2. înghițit‐o, da, aceasta‐i ziua pe care am așteptat‐o! Am aflat‐o, am văzut‐oPs. 35.21.!

17Domnul a făcut ceLev. 26.16, etc. Deut. 28.15, etc. și‐a pus de gând; a împlinit cuvântul său pe care l‐a poruncit din zile de demult. A răsturnat și n‐a cruțatVers. 2. și a făcut ca vrăjmașul să se bucure de tinePs. 38.16; 89.42.; a înălțat cornul potrivnicilor tăi.

18Inima lor a strigat către Domnul: O, zidVers. 8. al fiicei Sionului, varsăIer. 14.17. Cap. 1.16. lacrimi zi și noapte ca un pârâu; nu‐ți da odihnă, să nu înceteze lumina ochilor tăi!

19Scoală‐tePs. 119.147., strigă noaptea la începutul străjilor; varsă‐țiPs. 62.8. inima ca apa înaintea feței Domnului. Ridică‐ți mâinile spre el pentru viața pruncilor tăi careVers. 11. leșină de foame la colțulIs. 51.20. Cap. 4.1. Naum 3.10. tuturor ulițelor.

20Vezi, Doamne, și privește cui ai făcut astfel! Să mănânceLev. 26.29. Deut. 28.53. Ier. 19.9. Cap. 4.10. Ezec. 5.10. oare femeile rodul lor, pe pruncii pe care‐i poartă în brațe? Să fie ucișiCap. 2.13, 16. în locașul sfințit al Domnului preotul și prorocul?

21Copilul și bătrânul2 Cron. 36.17. zac la pământ pe ulițe, fecioarele mele și tinerii mei au căzut de sabie. I‐aiCap. 3.43. ucis în ziua mâniei tale, ai junghiat și n‐ai cruțat.

22Ai chemat spaimelePs. 31.13. Ier. 6.25; 46.5. mele din toate părțile ca într‐o zi de adunare de sărbătoare și nimeni n‐a scăpat, nici n‐a rămas în ziua mâniei Domnului. PeOsea 9.12, 13. cei ce i‐am purtat în brațe și i‐am crescut i‐a nimicit vrăjmașul meu.