Proverbele 29 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Înțelepciunea aduce fericire; nebunia, pieire!

1Omul1 Sam. 2.25. 2 Cron. 36.16. Cap. 1.24‐27. mustrat des care își înțepenește grumazul, va fi sfărâmat într‐o clipă fără leac.

2CândEst. 8.15. Cap. 11.10; 28.12, 28. se înmulțesc drepții, se bucură poporul; dar când domnește cel rău, geme poporulEst. 3.15..

3Cel ceCap. 10.1; 15.20; 27.11. iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său, darCap. 5.9, 10; 5.26; 28.7. Lc. 15.13, 30. cel ce este tovarășul curvelor își pierde averea.

4Împăratul întărește țara prin dreptate, dar cel ce ia daruri o surpă.

5Omul care lingușește pe aproapele său întinde o mreajă pașilor lui.

6În fărădelegea celui rău este o cursă, dar cel drept va cânta și se va bucura.

7Cel dreptIov 29.16; 31.13. Ps. 41.1. ia cunoștință de judecata săracilor; cel rău nici nu pricepe cunoștința.

8CeiCap. 11.11. batjocoritori pun foc cetății, dar înțelepții abatEzec. 22.30. furia.

9Cel înțelept când se ceartă cu nebunul, fie că se mânie, fie că râdeMat. 11.17., n‐are odihnă.

10BărbațiiGen. 4.5, 8. 1 In. 3.12. de sânge urăsc pe cel fără prihană, dar cei cinstiți se îngrijesc de sufletul său.

11NebunulJud. 16.17. Cap. 12.16; 14.33. își dă afară tot duhul, dar înțeleptul îl oprește, stăpânindu‐l.

12Când cârmuitorul ascultă de cuvinte mincinoase, toți slujitorii săi sunt răi.

13Săracul și apăsătorul seCap. 22.2. întâlnesc, DomnulMat. 5.45. luminează ochii amândorora.

14ÎmpăratulCap. 20.8; 25.5. care judecă pe săraci cuPs. 72.2, 4, 13, 14. credincioșie, scaunul lui de domnie se va întări în veac.

15NuiauaVers. 17. și mustrarea dau înțelepciune, dar băiatulCap. 10.1; 17.21, 25. lăsat în voia sa aduce rușine mamei sale.

16Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește fărădelegea, darPs. 37.36; 58.10; 91.8; 92.11. cei drepți vor vedea căderea lor.

17ÎndreaptăCap. 13.24; 19.18; 23.15; 23.13, 14. Vers. 15. pe fiul tău și el îți va da odihnă și va da desfătare sufletului tău.

18Unde1 Sam. 3.1. Amos 8.11‐12. nu este nici o vedenie, poporul este fără frâu, darIn. 13.17. Iac. 1.25. cel ce păzește legea, ferice de el.

19Cu cuvinte nu se îndreaptă sluga: pricepe în adevăr, dar nu va răspunde.

20Ai văzut pe cineva grăbit în cuvintele sale? Este maiCap. 26.12. multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.

21Cel ce își răsfață sluga din tinerețe, la urmă o va avea fiu al casei.

22OmulCap. 15.18; 26.21. mânios ațâță cearta și omul care se aprinde iute prisosește în fărădelege.

23TrufiaIov 22.29. Cap. 15.33; 18.12. Is. 66.2. Dan. 4.30, 31, etc. Mat. 23.12. Lc. 14.11; 18.14. Fapte. 12.23. Iac. 4.6, 10. 1 Pet. 5.5. omului îl va coborî, dar cel cu duhul smerit va căpăta slavă.

24Cel ce este părtaș cu hoțul își urăște sufletul; audeLev. 5.1. blestemul și nu spune.

25FricaGen. 12.12; 20.2, 11. de oameni întinde cursă, dar cel ce se încrede în Domnul va fi pus la adăpost.

26MulțiPs. 20.9. Cap. 19.6. caută fața cârmuitorului, dar judecata dreaptă a omului este de la Domnul.

27Cel rău este o urâciune celor drepți și cel neprihănit în cale este o urâciune celui rău.