2 Corinteni 3 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Destoinicia apostolului

1ÎncepemCap. 5.12; 10.8, 12; 12.11. să vă dăm în grijă iarăși de noi înșine? Afară numai dacă avem trebuință, ca unii, de epistoleFapte. 18.27. de dare în grijă către voi sau de la voi?

2Voi1 Cor. 9.2. sunteți epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,

3căci voi sunteți arătați că sunteți o epistolă a lui Hristos, slujită de noi, scrisă1 Cor. 3.5. nu cu cerneală, ci cu duhul Dumnezeului celui viu; nu peEx. 24.12; 34.1. tăblițe de piatră, ci pePs. 40.8. Ier. 31.33. Ezec. 11.19; 36.26. Evr. 8.10. tăblițe de carne, pe inimi.

4Și avem o astfel de încredere prin Hristos către Dumnezeu:

5nuIn. 15.5. Cap. 2.16. că prin noi înșine suntem destoinici să socotim ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia1 Cor. 15.10. Fil. 2.13. noastră este de la Dumnezeu,

6care ne‐a și făcut destoinici ca slujitori1 Cor. 3.5; 15.10. Cap. 5.18. Ef. 3.7. Col. 1.25, 29. 1 Tim. 1.11, 12. 2 Tim. 1.11. ai unui nou legământIer. 31.31. Mat. 26.28. Evr. 8.6, 8.; nu ai sloveiRom. 2.27, 29; 7.6., ci ai duhului; căci slovaRom. 3.20; 4.15; 7.9‐11. Gal. 3.10. omoară, iarIn. 6.63. Rom. 8.2. Duhul face viu.

Legământul cel nou și cel vechi

7(Iar dacă slujbaRom. 7.10. morții săpată în sloveEx. 34.1, 28. Deut. 10.1. etc. pe pietre a venit cu slavă, încâtEx. 34.29, 30, 35. copiii lui Israel nu puteau să‐și ațintească privirea pe fața lui Moise din pricina slavei feței lui, care slavă avea să fie desființată,

8cum nu va fi cu slavă mult mai mult slujbaGal. 3.5. Duhului?

9Căci dacă slujba osândei a avut slavă, cu cât mai mult prisosește în slavă slujbaRom. 1.17; 3.21. dreptății.

10Căci ceea ce a fost făcut slăvit nici n‐a fost făcut slăvit în această privință, din pricina slavei care întrece cu mult.

11Căci dacă ceea ce este desființat a venit cu slavă, cu mult mai mult ceea ce rămâne este în slavă.

12Având deci o astfel de nădejde, ne folosimCap. 7.4. Ef. 6.19. de multă îndrăzneală.

13Și nu suntem ca Moise, careEx. 34.33, 35. își punea mahramă pe față, ca să nu‐și ațintească ochii copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce este desființatRom. 10.4. Gal. 3.23..

14Dar gândurile lor au fostIs. 6.10. Mat. 13.11, 14. In. 12.40. Fapte. 28.26. Rom. 11.7, 8, 25. Cap. 4.4. învârtoșate. Căci până în ziua de astăzi aceeași mahramă rămâne nedescoperită la citirea Vechiului Testament, fiindcă în Hristos, mahrama este desființată.

15Ci până astăzi când este citit Moise, este o mahramă pe inima lor.

16Dar cândEx. 34.34. Rom. 11.23, 26. vreunul se va întoarce la Domnul, mahrama este luatăIs. 25.7. la o parte.)

17Iar Domnul1 Cor. 15.45. Vers. 6. este Duhul și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie.

18Dar noi toți, privind ca1 Cor. 13.12. într‐o oglindă, cu fața descoperită slavaCap. 4.4, 6. 1 Tim. 1.11. Domnului, suntem schimbațiRom. 8.29. 1 Cor. 15.49. Col. 3.10. în același chip din slavă în slavă ca prin Domnul Duhul.