Matei 5 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Cuvântarea de pe munte. Fericirile

1Și văzând gloatele, s‐a suitMc. 3.13. în munte, și după ce a șezut jos, ucenicii săi au venit la el.

2Și și‐a deschis gura și‐i învăța zicând:

3FericițiLc. 6.20. Ps. 51.17. Prov. 16.19; 29.23. Is. 57.15; 66.2. sunt cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor.

4FericițiIs. 61.2, 3. Lc. 6.21. In. 16.20. 2 Cor. 1.7. Ap. 21.4. sunt cei ce plâng, căci eiIs. 61.2, 3. Lc. 6.21. In. 16.20. 2 Cor. 1.7. Ap. 21.4. vor fi mângâiați.

5FericițiPs. 37.11. sunt cei blânzi, căciRom. 4.13. ei vor moșteni pământul.

6Fericiți sunt cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, căciIs. 55.1; 65.13. ei vor fi săturați.

7Fericiți sunt cei milostivi, căciPs. 41.1. Cap. 6.14. Mc. 11.25. 2 Tim. 1.16. Evr. 6.10. Iac. 2.13. ei vor fi miluiți.

8FericițiPs. 15.2; 24.4. Evr. 12.14. sunt cei curați cu inima, căci1 Cor. 13.12. 1 In. 3.2, 3. ei vor vedea pe Dumnezeu.

9Fericiți sunt făcătorii de pace, căci ei se vor chema fii ai lui Dumnezeu.

10Fericiți2 Cor. 4.17. 2 Tim. 2.12. 1 Pet. 3.14. sunt cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărăția Cerurilor.

11FericițiLc. 6.12. sunteți când vă vor batjocori și vă vor prigoni și vor zice împotriva voastră orice rău1 Pet. 4.14., mințind, din pricina mea.

12Bucurați‐văLc. 6.23. Fapte. 5.41. Rom. 5.3. Iac. 1.2. 1 Pet. 4.13. și veseliți‐vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri; căci așa2 Cron. 36.16. Neem. 9.26. Cap. 23.34, 37. Fapte. 7.52. 1 Tes. 2.15. au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

Sarea pământului. Lumina lumii

13Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sareaMc. 9.50. Lc. 14.34, 35. și‐a pierdut gustul, prin ce se va săra? De nimic nu mai este bună, decât să fie aruncată afară și să fie călcată în picioare de oameni.

14VoiProv. 4.18. Fil. 2.15. sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată deasupra muntelui.

15Nici nu aprindMc. 4.21. Lc. 8.16; 11.33. ei o făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor ce sunt în casă.

16Tot așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei1 Pet. 2.12. să vadă faptele voastre cele bune și să slăveascăIn. 15.8. 1 Cor. 14.25. pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Împlinirea legii și prorocilor

17SăRom. 3.31; 10.4. Gal. 3.24. nu socotiți că am venit să stric legea sau prorocii; n‐am venit să stric, ci să împlinesc.

18Căci adevărat vă spun, pânăLc. 16.17. va trece cerul și pământul, o iotă sau o frântură de slovă nu va trece nicidecum din lege, până se vor împlini toate.

19Deci cineIac. 2.10. va desființa una din aceste porunci foarte mici și va învăța așa pe oameni, se va chema cel mai mic în Împărăția Cerurilor; dar cine le va face și va învăța pe alții, acela se va chema mare în Împărăția Cerurilor.

20Căci vă spun că dacă nu va prisosiRom. 9.31; 10.3. dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor.

Despre ucidere

21Ați auzit că s‐a zis celor de demult: SăEx. 20.13. Deut. 5.17. nu ucizi; iar cine1 In. 3.15. va ucide va fi supus judecății.

22Dar eu vă spun că oricine care se mânie pe fratele său va fi supus judecății, iar cine va zice fratelui său: Raca! vaIac. 2.20. fi supus sinedriului. Iar cine va zice: Nebunule! va fi supus la gheena focului.

23Deci dacăCap. 8.4; 23.19. ți‐ai aduce darul la altar și acolo ți‐ai aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

24lasă‐țiIov 42.8. Cap. 18.19. 1 Tim. 2.8. 1 Pet. 3.7. darul acolo, înaintea altarului, și mergi întâi, împacă‐te cu fratele tău și apoi vino și adu‐ți darul.

25Învoiește‐teProv. 25.8. Lc. 12.58, 59. cu protivnicul tău repede, pânăPs. 32.6. Is. 55.6. ești pe cale cu el, ca nu cumva protivnicul tău să te dea judecătorului și judecătorul să te dea slujitorului, și vei fi aruncat în temniță.

26Adevărat îți spun, nu vei ieși nicidecum de acolo până nu vei da cel din urmă bănuț.

Despre preacurvie și despărțire

27Ați auzit că s‐a zis: SăEx. 20.14. Deut. 5.18. nu preacurvești.

28Dar eu vă spun că oricine care se uităIov 31.1. Prov. 6.25. Gen. 34.2. 2 Sam. 11.2. la femeie ca s‐o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.

29Dar dacăCap. 18.8, 9. Mc. 9.43‐47. ochiul tău cel drept te face să te poticnești, scoate‐lCap. 19.12. Rom. 8.13. 1 Cor. 9.27. Col. 3.5. afară și aruncă‐l de la tine; căci îți este de folos să piară unul din mădularele tale și nu tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.

30Și dacă mâna ta cea dreaptă te face să te poticnești, taie‐o și aruncă‐o de la tine; căci îți este de folos să piară unul din mădularele tale și nu tot trupul tău să se ducă în gheenă.

31S‐a zis: CineDeut. 24.11. Ier. 3.1. Cap. 19.3, etc. Mc. 10.2, etc. își va lăsa nevasta, să‐i dea o carte de despărțire.

32Dar eu vă spun că oricineCap. 19.9. Lc. 16.18. Rom. 7.3. 1 Cor. 7.10, 11. care își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, o face să preacurvească, și cine va lua pe cea lăsată preacurvește.

Despre jurământ

33Iarăși ați auzit căCap. 23.16. s‐a zis celor de demult: Să nuEx. 20.7. Lev. 19.12. Num. 30.2. Deut. 5.11. juri strâmb, ci săDeut. 23.23. împlinești Domnului jurămintele tale.

34Dar eu vă spun: Nu jurațiCap. 23.16, 18, 22. Iac. 5.12. nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunulIs. 66.1. de domnie al lui Dumnezeu;

35nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetateaPs. 48.2; 87.3. marelui Împărat.

36Nici pe capul tău nu jura, pentru că nu poți face un singur păr alb sau negru.

37Ci cuvântulCol. 4.6. Iac. 5.12. vostru să fie: Da, da; nu, nu; iar ce este peste acestea este de la cel rău.

Suferirea răului, iubirea vrăjmașilor

38Ați auzit că s‐a zis: OchiEx. 21.24. Lev. 24.20. Deut. 19.21. pentru ochi și dinte pentru dinte.

39Dar eu vă spunProv. 20.22; 24.29. Lc. 9.29. Rom. 12.17, 19. 1 Cor. 6.7. 1 Tes. 5.15. 1 Pet. 3.9.: Nu vă împotriviți celui rău, ci oricineIs. 50.6. Plâng. 3.30. te lovește peste falca ta cea dreaptă, întoarce‐i și pe cealaltă.

40Și celui ce voiește să se judece cu tine și să‐ți ia haina, lasă‐i și mantaua.

41Și oricine te va siliCap. 27.32. Mc. 15.21. să mergi o milă, du‐te cu el două.

42Celui ce cere de la tine dă‐i și de la cel ce voiește să se împrumute de la tine nuDeut. 15.8, 10. Lc. 6.30, 35. te abate.

43Ați auzit că s‐a zis: SăLev. 19.18. iubești pe aproapele tău și săDeut. 23.6. Ps. 41.10. urăști pe vrăjmașul tău.

44Dar eu vă spun: IubițiLc. 6.27, 35. Rom. 12.14, 20. pe vrăjmașii voștri și rugați‐vă pentru cei ce vă prigonescLc. 23.34. Fapte. 7.60. 1 Cor. 4.12, 13. 1 Pet. 2.23; 3.9.,

45ca să fiți fii ai Tatălui vostru cel din ceruri; pentru că el face să răsarăIov 25.3. soarele său peste cei răi și cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și cei nedrepți.

46Căci dacă iubițiLc. 6.32. pe cei ce vă iubesc pe voi, ce răsplată aveți? Nu fac oare și vameșii același lucru?

47Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult decât alții? Oare nu fac și cei dintre Neamuri același lucru?

48Voi, deci, fițiGen. 17.1. Lev. 11.44; 19.2. Lc. 6.36. Col. 1.28; 4.12. Iac. 1.4. 1 Pet. 1.15, 16. desăvârșiți, cumEf. 5.1. Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.