Efeseni 4 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Unirea credinței

1Vă îndemn deci euCap. 3.1. Flm. 1.9., cel întemnițat în Domnul, ca să umblațiFil. 1.27. Col. 1.10. 1 Tes. 2.12. într‐un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați,

2cuFapte. 20.19. Gal. 5.22, 23. Col. 3.12, 13. toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu‐vă unii pe alții în iubire,

3sârguindu‐vă să păstrați unirea Duhului în legătura păcii.Col. 3.14.

4Este un singurRom. 12.5. 1 Cor. 12.12, 13. Cap. 2.16. trup și un singur1 Cor. 12.4, 11. Duh, după cum ați și fost chemați pentru o singură nădejdeCap. 1.18. a chemării voastre;

5un singur1 Cor. 1.13; 8.6; 12.5. 2 Cor. 11.4. Domn, o singurăVers. 13. Jud. 3. credință, un singur botezGal. 3.27, 28. Evr. 6.6.;

6un singurMal. 2.10. 1 Cor. 8.6; 12.6. Dumnezeu și Tată al tuturorRom. 11.36., care este peste toți și prin toți și în toți.

7Iar fiecăruiaRom. 12.3, 6. 1 Cor. 12.11. dintre noi i s‐a dat harul după măsura darului lui Hristos.

8De aceea zice: Suindu‐sePs. 68.18. la înălțime aIuda 5,12. Col. 2.15. adus roabă robimea și a dat daruri oamenilor.

9(IarIn. 3.13; 6.33, 62. acest: „S‐a suit”, ce este decât că s‐a și pogorât în părțile mai de jos ale pământului?

10Cel ce s‐a pogorât este același care s‐aFapte. 1.9, 11. 1 Tim. 3.16. Evr. 4.14; 7.26; 8.1; 9.24. suit mai presus de toate cerurile caFapte. 2.33. să umple toate).

11Și el1 Cor. 12.28. Cap. 2.20. însuși a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliștiFapte. 21.8. 2 Tim. 4.5., pe alții păstoriFapte. 20.28. și învățătoriRom. 12.7.,

12spre1 Cor. 12.7. desăvârșirea sfinților, pentru lucrul de slujire, pentru1 Cor. 14.26. zidirea trupuluiCap. 1.23. Col. 1.24. lui Hristos,

13până când toți vom ajunge la unirea credinței șiCol. 2.2. a cunoștinței depline a Fiului lui Dumnezeu, la un bărbat desăvârșit1 Cor. 14.20. Col. 1.28., la măsura de vârstă a plinătății lui Hristos,

14ca să nu mai fim prunciIs. 28.9. 1 Cor. 14.20., bătuțiEvr. 13.9. de valuri și duși încoace și încolo de orice vântMat. 11.7. al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin viclenia lor, înRom. 16.18. 2 Cor. 2.17. uneltirea rătăcirii;

15ci, spunândZah. 8.16. 2 Cor. 4.2. Vers. 25. 1 In. 3.18. adevărul în iubire, săCap. 1.22; 2.21. creștem în toate până la elCol. 1.18., care este capul, Hristos,

16dinCol. 2.19. care tot trupul bine împreunat și bine închegat împreună prin fiecare încheietură de provizie, face potrivit lucrării fiecărei părți, în măsura sa, creșterea trupului spre zidirea sa însuși în iubire.

Sfințenia creștină

17Zic deci aceasta și mărturisesc în Domnul ca săCap. 2.1‐3. Vers. 22. Col. 3.7. 1 Pet. 4.3. nu mai umblați cum umblă Neamurile înRom. 1.21. deșertăciunea minții lor,

18fiind întunecațiFapte. 26.18. în gândul lor, înstrăinațiCap. 2.12. Gal. 4.8. 1 Tes. 4.5. de viața lui Dumnezeu, prin neștiința care este în ei, prin învârtoșareaRom. 1.21. inimii lor,

19ca1 Tim. 4.2. unii care fiind lipsiți de simțire s‐auRom. 1.24, 26. 1 Pet. 4.3. dat pe ei înșiși destrăbălării, ca să lucreze orice necurățenie.

20Dar voi n‐ați învățat astfel pe Hristos,

21dacăCap. 1.13. într‐adevăr l‐ați auzit și ați fost învățați în el, după cum este adevărul în Isus:

22căCol. 2.11; 3.8, 9. Evr. 12.1. 1 Pet. 2.1. ați lepădat în ce privește purtarea vieții de mai înainte pe omulRom. 6.6. Cap. 2.2, 3. Vers. 17. Col. 3.7. cel vechi, care este supus putrezirii potrivit1 Pet. 4.3. poftelor înșelăciunii,

23și sunteți înoițiRom. 12.2. Col. 3.10. în duhul minții voastre,

24șiRom. 6.4. 2 Cor. 5.17. Gal. 6.15. Cap. 6.11. Col. 3.10. v‐ați îmbrăcat în omul cel nou, care este ziditCap. 2.10. după Dumnezeu în dreptatea și sfințenia adevărului.

25De aceea, fiindcă ați lepădat minciuna, vorbițiZah. 8.16. Vers. 15. Col. 3.9. adevărul fiecare cu aproapele său, pentru că suntemRom. 12.5. mădulare unii ai altora.

26Mâniați‐văPs. 4.4; 37.8. și nu păcătuiți; să n‐apună soarele peste întărâtarea voastră,

27nici nu dați2 Cor. 2.10, 11. Iac. 4.7. 1 Pet. 5.9. loc diavolului.

28Cel ce fura să nu mai fure: ci mai degrabă să muncească lucrândFapte. 20.35. 1 Tes. 4.11. 2 Tes. 3.8, 11, 12. cu chiar mâinile sale ce este bine, ca să aibă să dea celui ceLc. 3.11. are trebuință.

29Nici unMat. 12.36. Cap. 5.4. Col. 3.8. cuvânt stricat să nu iasă din gura voastră, ci dacă este vreunulCol. 4.6. 1 Tes. 5.11. bun, pentruCol. 3.16. zidire, după trebuință, ca să dea har celor ce‐l aud.

30ȘiIs. 7.13; 63.10. Ezec. 16.43. 1 Tes. 5.19. nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prinCap. 1.13. care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.Lc. 21.28. Rom. 8.23. Cap. 1.14.

31OriceCol. 3.8, 19. amărăciune și aprindere și mânie și strigare și defăimareTit 3.2. Iac. 4.11. 1 Pet. 2.1. să fie înlăturată de la voi împreună cu oriceTit 3.3. răutate.

32Și fiți2 Cor. 2.10. Col. 3.12, 13. buni unii către alții, îndurători, iertătoriMat. 6.14. Mc. 11.25. unii altora după cum și Dumnezeu v‐a iertat în Hristos.