Ieremia 2 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Mustrarea poporului

1Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:

2Du‐te și strigă în urechile Ierusalimului, zicând: Așa zice Domnul: Mi‐aduc aminte pentru tine, de bunătatea tinerețiiEzec. 16.8, 22, 60; 23.8, 19. Osea 2.15. tale, de iubirea logodirii tale, când ai venitDeut. 2.7. după mine în pustie, într‐un pământ nesemănat.

3IsraelEx. 19.5, 6. era sfânt pentru Domnul, pârgaIac. 1.18. Ap. 14.4. venitului său. Toți cei ce‐l înghitCap. 12.14. Cap. 50.7. vor fi vinovați: va veni răul peste ei, zice Domnul.

4Ascultați cuvântul Domnului, casă a lui Iacov, și toate familiile casei lui Israel:

5Așa zice Domnul: Ce nedreptateIs. 5.4. Mica 6.3. au aflat în mine părinții voștri de s‐au depărtat de mine, și au umblat după deșertăciune2 Reg. 17.15. Iona 2.8. și s‐au făcut deșerți?

6Și n‐au zis: Unde este Domnul care ne‐a scosIs. 63.9, 11, 13. Osea 13.4.din țara Egiptului, care ne‐a povățuit prin pustieDeut. 8.15; 32.10., printr‐un pământ de pustiuri și gropi, printr‐un pământ de secetă și al umbrei morții, printr‐un pământ prin care nu trecuse niciun om și unde nimeni nu locuise?

7Și v‐am adus într‐un pământ roditorNum. 13.27; 14.7, 8. Deut. 8.7, 8, 9., ca să mâncați rodul lui și bunătatea lui; și ați intrat și ați necurățitLev. 18.25, 27, 28. Num. 35.33, 34. Ps. 78.58, 59; 106.38. Cap. 3.1; 16.18. pământul meu și ați prefăcut moștenirea mea în urâciune.

8Preoții n‐au zis: Unde este Domnul? Și cei ce mânuiau legeaMal. 2.6, 7. Rom. 2.20. nu m‐au cunoscut: și păstorii s‐au răsculat împotriva mea și prorociiCap. 23.13. au prorocit prin Baal și au umblat după lucruri fărăVers. 11. Hab. 2.18. folos.

9Pentru aceasta mă voi certaEzec. 20.35, 36. Mica 6.2. cu voi, zice Domnul, și mă voi certa cu copiiiEx. 20.5. Lev. 20.5. copiilor voștri.

10Căci treceți în ostroavele Chitim și vedeți; și trimiteți la Chedar, și luați seama bine și vedeți dacă a fost asa ceva.

11A schimbatMica 4.5. vreun neam dumnezeii săi? Și ei nu suntPs. 115.4. Is. 37.19. Cap. 16.20. dumnezei; dar poporul meu aPs. 106.20. Rom. 1.23. schimbat slava sa cu ceea ceVers. 8. este fără folos.

12Mirați‐văIs. 1.2. Cap. 6.19., ceruri, de aceasta și înfiorați‐vă; uimiți‐vă foarte mult, zice Domnul.

13Căci poporul meu a făcut două rele: M‐au părăsit pe mine, izvorul apelor viiPs. 36.9. Cap. 17.13; 18.14. In. 4.14. și și‐au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.

14Oare este Israel un robEx. 4.22.? Este el un rob născut în casă? De ce a ajuns pradă?

15PuiiIs. 1.7. Cap. 4.7. de leu au răcnit împotriva lui; și‐au ridicat glasul și i‐au făcut țara pustie. Cetățile sale sunt arse, fără locuitor.

16Chiar și copiii Nofului și ai TahpanesuluiCap. 43.7, 8, 9. au păscut pe creștetul capului tău.

17Oare nu singur ți‐ai făcutCap. 4.18. aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău în vremea când el te povățuiaDeut. 32.10. pe cale?

18Și acum ce ai a faceIs. 30.1, 2. tu pe calea Egiptului ca să bei apeleIos. 13.3. Șihorului? Și ce ai a face pe calea Asiriei ca să bei apele Râului?

19RăutateaIs. 3.9. Osea 5.5. ta te va pedepsi și dările tale înapoi te vor mustra. Cunoaște dar și vezi că este rău și amar că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău și că frica mea nu este în tine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.

20Căci de demult ți‐ai sfărâmat jugul și ți‐ai rupt legăturile și aiEx. 19.8. Ios. 24.18. Jud. 10.10, 16. 1 Sam. 12.10. zis: Nu voi sluji. Căci pe orice dealDeut. 12.2. Is. 57.5, 7. Cap. 3.6. înalt și sub orice copac verde te‐ai plecat, ai curvitEx. 34.15, 16..

21Și eu, eu te sădisem viță aleasăEx. 15.17. Ps. 44.2; 80.8. Is. 5.1, etc.; 60.21. Mat. 21.33. Mc. 12.1. Lc. 20.9., sămânță cu totul bună. Cum, deci, te‐ai prefăcut înaintea mea într‐o coardăDeut. 32.32. Is. 1.21; 5.4. de viță străină?

22Căci chiar dacă te vei spăla cu leșieIov 9.30. și vei lua săpun mult, totuși nelegiuireaDeut. 32.34. Iov 14.17. Osea 13.12. ta este însemnată înaintea mea, zice Domnul Dumnezeu.

23CumProv. 30.12. zici: Nu sunt întinat, nu m‐am dus după Baali? Vezi‐ți calea în valeCap. 7.31., recunoaște ce ai făcut, dromaderăIov 39.5‐8. Cap. 14.6. iute, încrucișându‐și toate căile;

24măgăriță sălbatică deprinsă cu pustia, care în dorința ei trage pe nas vântul. În aprinderea ei cine o abate? Toți câți o caută nu se vor osteni: o vor afla în luna ei.

25Ferește‐ți piciorul să nu fie desculț și gâtul tău de la sete. DarCap. 18.12. tu ai zis: În zadar; nu, căci am iubit peDeut. 32.16. Cap. 3.13. străini și voi merge după ei.

26Cum se rușinează hoțul când este prins, așa se va rușina casa lui Israel; ei, împărații lor, mai marii lor și preoții lor și prorocii lor,

27care zic lemnului: Tu ești tatăl meu. Și pietrei: Tu m‐ai născut. Căci și‐au întors spatele la mine și nu fața; dar în vremea necazuluiJud. 10.10. Ps. 78.34. Is. 26.16. lor vor zice: Scoală‐te și mântuiește‐ne!

28Dar unde suntDeut. 32.37. Jud. 10.14. dumnezeii tăi pe care ți i‐ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te mântuiascăIs. 45.20. la vremea necazului tău: căci ca numărulCap. 11.13. cetăților tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda!

29Pentru ce văVers. 23, 35. certați cu mine? Toți v‐ați răsculat împotriva mea, zice Domnul.

30În zadar am lovitIs. 1.5; 9.13. Cap. 5.3. pe copiii voștri: n‐au primit nicio îndreptare. Sabia voastră a mâncat2 Cron. 36.16. Neem. 9.26. Mat. 23.29, etc. Fapte. 7.52. 1 Tes. 2.15. pe prorocii voștri, ca un leu pierzător.

31O, neam, vedeți cuvântul Domnului: Oare am fost eu o pustieVers. 5.pentru Israel sau un pământ de întuneric gros? De ce zice poporul meu: Suntem stăpâniPs. 12.4., nu vomDeut. 32.15. mai veni la tine?

32Oare își uită fecioara podoabele, sau mireasa găteala? Dar poporul meu m‐a uitatPs. 106.21. Cap. 13.25. Osea 8.14. de zile fără număr.

33Cât de iscusită ești pe calea ta, ca să cauți iubire! De aceea chiar pe femeile rele le‐ai învățat căile tale.

34Și în poalele tale s‐a aflat sângele sufletelor nevoiașilorPs. 106.38. Cap. 19.4. nevinovați pe care nu i‐ai prins spărgând zidul, ci s‐a găsit pentru toate acestea.

35TotușiVers. 23, 29. zici: Sunt nevinovată; da, mânia lui se va întoarce de la mine. IatăVers. 9., voi intra la judecată cu tine, fiindcăProv. 28.13. 1 In. 1.8, 10. zici: N‐am păcătuit.

36De ceVers. 18. Cap. 31.22. Osea 5.13; 12.1. alergi atât de mult și‐ți schimbi calea? Te vei rușinaIs. 30.3. Cap. 37.7. și de Egipt cum2 Cron. 28.16, 20, 21. te‐ai rușinat de Asiria.

37Da, vei ieși de aici cu mâinile2 Sam. 13.19. pe cap; căci Domnul a lepădat pe cei în care te încrezi și nu vei propăși cu ei.