Iov 29 - Romanian Cornilescu literal translation 1931(VDCL)

Iov își zugrăvește fericirea de mai înainte

1Și Iov și‐a urmat pilda și a zis:

2O, de aș fi caCap. 7.3. în lunile trecute și în zilele când veghea Dumnezeu asupra mea;

3cândCap. 18.6. candela lui lucea asupra capului meu și umblam cu lumina lui prin întuneric;

4cum eram în zilele toamnei mele, când prieteniaPs. 25.14. lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5când Cel Atotputernic era încă cu mine și copiii mei în jurul meu;

6când pașii mei erau spălațiGen. 49.11. Deut. 32.13; 33.24. Cap. 20.17. cu unt și stâncaPs. 81.16. îmi vărsa pâraie de untdelemn!

7Când ieșeam la poartă la cetate, când îmi pregăteam scaunul în uliță,

8tinerii mă vedeau și se ascundeau și bătrânii se sculau și stăteau în picioare;

9mai marii își opreau vorba și își puneau mânaCap. 21.5. pe gură;

10glasul fruntașilor amuțea și limbaPs. 137.6. li se lipea de cerul gurii.

11Căci urechea mă auzea și mă binecuvânta și ochiul mă vedea și mărturisea pentru mine;

12căci scăpamPs. 72.12. Prov. 21.13; 24.11. pe săracii care strigau și pe orfanul care era fără ajutor.

13Binecuvântarea celui ce era să fie pierdut venea peste mine și inima văduvei o făceam să cânte de bucurie.

14Mă îmbrăcam cu dreptateaDeut. 24.13. Ps. 132.9. Is. 59.17; 61.10. Ef. 6.14, etc. 1 Tes. 5.8. și ea mă înveșmânta ca o manta și cunună în judecata mea.

15OrbuluiNum. 10.31. îi eram ochi și ologului picior;

16celor nevoiași le eram tată și cercetam pricinaProv. 29.7. celui necunoscut.

17Și sfărâmamPs. 58.6. Prov. 30.14. dinții mari ai celui nedrept și smulgeam prada din dinții lui.

18Și ziceam: Voi muri lângă cuibulPs. 30.6. meu și îmi voi înmulți zilele ca nisipul.

19RădăcinaPs. 4.3. Ier. 17.8. mea este deschisă la apeCap. 18.16., și roua stă toată noaptea pe ramura mea.

20Slava mea este proaspătă în mine și arculGen. 49.24. meu se înnoiește în mâna mea.

21Oamenii mă ascultau și așteptau și tăceau să audă sfatul meu.

22După cuvintele mele nu mai vorbeau și cuvintele mele picurau asupra lor.

23Și mă așteptau ca pe ploaie și își deschideau gura larg ca la ploaiaZah. 10.1. târzie.

24Când le zâmbeam nu credeau și nu tulburau lumina feței mele.

25Alegeam drumul lor și ședeam în capul lor și locuiam ca un împărat în mijlocul oștirii, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.

Blog
About Us
Message
Site Map

Who We AreWhat We EelieveWhat We Do

Terms of UsePrivacy Notice

2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.

Home
Gospel
Question
Blog
Help