1Cuvântul care a fost către leremia despre toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, care locuiau la MigdolEx. 14.2. Cap. 46.14. și la TahpanesCap. 43.7. și la NofIs. 19.13. și în țara Patros, zicând:
2Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Ați văzut tot răul pe care l‐am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda; și iată, astăzi sunt o pustieCap. 9.11; 34.22. și niciun om nu locuiește în ele,
3pentru răutatea lor pe care au făcut‐o, întărâtându‐mă, ducându‐se să ardă tămâieCap. 19.4. și să slujeascăDeut. 13.6; 32.17. altor dumnezei pe care nu i‐au cunoscut, nici ei, nici voi, nici părinții voștri.
4Și am2 Cron. 36.15. Cap. 7.25; 25.4; 26.5; 29.19. trimis la voi pe toți robii mei, pe proroci, sculându‐mă de dimineață și trimițându‐i zicând: Nu faceți această urâciune pe care o urăsc.
5Dar n‐au ascultat, nici nu și‐au plecat urechea, ca să se întoarcă de la răutatea lor ca să nu ardă tămâie altor dumnezei.
6De aceea aprinderea mea și mânia mea s‐a vărsatCap. 42.18. și s‐a aprins în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului și au ajuns o pustie și o pustietate ca în ziua aceasta.
7Și acum așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: De ce faceți acest răuNum. 16.38. Cap. 7.19. mare împotriva sufletului vostru ca să se stârpească dintre voi, din mijlocul lui Iuda, bărbat și femeie, copil și prunc, ca să nu vi se lase nicio rămășiță,
8întărâtându‐măCap. 25.6, 7. cu lucrările mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei în țara Egiptului unde ați venit să stați vremelnic, ca să fiți stârpiți și să ajungeți de blestemCap. 12.18. Vers. 12. și de ocară printre toate neamurile pământului?
9Oare ați uitat răutățile părinților voștri și răutatea împăraților lui Iuda și răutatea nevestelor lor și răutatea voastră și răutatea nevestelor voastre, pe care au făcut‐o în țara lui Iuda și în ulițele Ierusalimului?
10Nu s‐au smerit nici până în ziua de astăzi, nici nu s‐au temut,Prov. 28.14. nici n‐au umblat în legea mea și în așezămintele mele, pe care le‐am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.
11De aceea așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, îmi voi puneLev. 17.10; 20.5, 6. Cap. 21.10. Amos 9.4. fața împotriva voastră spre rău și ca să stârpesc pe tot Iuda.
12Și voi lua rămășița lui Iuda care și‐a îndreptat fețele ca să intre în țara Egiptului, să stea vremelnic acolo, și vor fi nimicițiCap. 42.15, 16, 17, 22. toți: vor cădea în țara Egiptului; vor fi nimiciți de sabie, de foamete, de la mic până la mare: vor muri de sabie și de foamete și vor fi de blestemCap. 12.18., de groază și de afurisenie și de ocară.
13Și voi pedepsiCap. 43.11. pe cei ce locuiesc în țara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul prin sabie, prin foamete și prin ciumă.
14Și nimeni din rămășița lui Iuda care a intrat în țara Egiptului ca să stea vremelnic acolo nu va scăpa, nici nu va rămâne ca să se întoarcă în țara lui Iuda unde dorește sufletul lor să se întoarcă să locuiască acolo; căci nu se vor întoarceVers. 28. decât cei ce vor scăpa.
15Atunci toți bărbații care știau că nevestele lor au ars tămâie altor dumnezei și toate femeile care erau de față, o adunare mare, tot poporul care locuia în țara Egiptului, în Patros, a răspuns lui Ieremia, zicând:
16NuCap. 6.16. te vom asculta în ce privește cuvântul pe care ni l‐ai vorbit în numele Domnului,
17ci vom face orice cuvânt care a ieșit din gura noastrăNum. 30.12. Deut. 23.23. Jud. 11.36. Vers. 25., arzând tămâie împărăteseiCap. 7.18. cerurilor și turnându‐i daruri de băutură, cum am făcut noi și părinții noștri, împărații noștri și mai marii noștri, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului; căci atunci aveam belșug de pâine și eram bine și n‐am văzut niciun rău.
18Dar de când am încetat să ardem tămâie împărătesei cerurilor și să‐i turnăm daruri de băutură, am dus lipsă de toate și am fost nimiciți de sabie și de foamete.
19Și cândCap. 7.18. ardeam tămâie împărătesei cerurilor și‐i turnam daruri de băutură, oare fără bărbații noștri îi făceam noi turte ca să ne închinăm ei și‐i turnam daruri de băutură?
20Atunci Ieremia a zis către tot poporul, către bărbați și către femei și către tot poporul care‐i dăduse acest răspuns, zicând:
21Oare nu de tămâia pe care ați ars‐o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și mai marii voștri și poporul țării, și‐a adus aminte Domnul și i s‐a suit la inimă?
22Și Domnul n‐a mai putut să vă sufere pentru răutatea faptelor voastre, pentru urâciunile ce ați făcut și țara voastră a ajuns pustieCap. 25.11, 18, 38. și de groază și de blestem, fărăVers. 6. locuitor ca astăzi.
23Pentru că ați ars tămâie și pentru că ați păcătuit împotriva Domnului și n‐ați ascultat de glasul Domnului și n‐ați umblat în legea lui și în așezămintele lui și în mărturiile lui, de aceeaDan. 9.11, 12. a venit peste voi răul acesta, ca astăzi.
24Și Ieremia a zis către tot poporul și către toate femeile: Ascultați cuvântul Domnului, tot Iuda, care suntețiCap. 43.7. Vers. 15. în țara Egiptului!
25Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zicând: VoiVers. 15, etc. și nevestele voastre ați vorbit cu gurile voastre și ați și împlinit cu mâinile voastre ce ați zis: Vom împlini juruințele noastre pe care le‐am juruit ca să ardem tămâie împărătesei cerurilor și să‐i turnăm daruri de băutură. Împliniți deci juruințele voastre și faceți în totul juruințele voastre.
26Deci ascultați cuvântul Domnului, tot Iuda, care locuiți în țara Egiptului: Iată, am juratGen. 22.16. pe numele meuEzec. 20.39. cel mare, zice Domnul, că numele meu nu va mai fi chemat în gura niciunui om din Iuda în toată țara Egiptului, zicând: Viu este Domnul!
27Iată, voi vegheaCap. 1.10; 31.28. Ezec. 7.6. asupra lor spre rău și nu spre bine; și toți bărbații lui Iuda care sunt în țara Egiptului vor fi nimicițiVers. 12. de sabie și de foamete până vor pieri cu totul.
28Și cei ceVers. 14. Is. 27.13. vor scăpa de sabie, puțini la număr, se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda și toată rămășița lui Iuda care a venit în țara Egiptului ca să stea vremelnic acolo vor cunoaște al cui cuvântVers. 17, 25, 26. va sta, al meu sau al lor.
29Și acesta vă va fi semnul, zice Domnul, că vă voi pedepsi în locul acesta ca să cunoașteți că cuvintele mele vor staPs. 33.11. negreșit împotriva voastră spre rău.
30Așa zice Domnul: Iată, voiCap. 46.25, 26. Ezec. 29.3, etc. 30.21, etc. da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mâna vrăjmașilor săi și în mâna celor ce‐i caută viața, cum am dat pe ZedechiaCap. 39.5., împăratul lui Iuda, în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, vrăjmașul său și care‐i căuta viața.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
