Faptele Apostolilor 2 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Pogorârea Duhului Sfânt

1Și pe când se împlinea ziuaLev. 23.15. Deut. 16.9. Cap. 20.16. Cincizecimii, erauCap. 1.14. toți împreună la un loc.

2Și s‐a făcut fără veste din cer un sunet ca de vâjâitul unui vânt tare și aCap. 4.31. umplut toată casa unde ședeau.

3Și li s‐au arătat limbi ca de foc despărțite și s‐au așezat peste fiecare dintre ei.

4Și toți s‐auCap. 1.5. umplut de Duh Sfânt și au început să vorbeascăMc. 16.17. Cap. 10.46; 19.6. 1 Cor. 12.10, 20, 30; 13.1; 14.2, etc. în alte limbi, după cum le da Duhul să rostească.

5Și erau iudei care ședeau vremelnic în Ierusalim, bărbați evlavioși din orice neam al celor ce sunt sub cer.

6Și după ce s‐a făcut acest sunet, mulțimea s‐a strâns și s‐a tulburat pentru că fiecare îi auzea vorbind în graiul său însuși.

7Și toți erau uimiți și se minunau zicând: Iată, oare nu sunt toți aceștia care vorbesc Galileeni?Cap. 1.11.

8Și cum auzim noi fiecare în graiul nostru în care am fost născuți,

9Parți și Mezi și Elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și Capadocia, în Pont și Asia,

10în Frigia și Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei și lângă Cirene și romanii care se află aici vremelnic, iudei și prozeliți,

11Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile mari ale lui Dumnezeu?

12Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?

13Iar alții, bătându‐și joc, ziceau: Sunt plini de must.

Cuvântarea lui Petru

14Dar Petru stând cu cei unsprezece și‐a ridicat glasul și le‐a rostit: Bărbați iudei și toți care locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut aceasta și luați în urechi cuvintele mele.

15Căci aceștia nu sunt beți, cum socotiți voi, căci1 Tes. 5.7. este numai al treilea ceas din zi.

16Ci aceasta este ce s‐a zis prin prorocul Ioel:

17Și va fi așa: înIs. 44.3. Ezec. 11.19; 36.27. Ioel 2.28, 29. Zah. 12.10. In. 7.38. zilele din urmă, zice Dumnezeu, voiCap. 10.45. turna din Duhul meu peste orice carne și fiii voștri și fiiceleCap. 21.9. voastre vor proroci și tinerii voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise;

18și anume voi turna peste robii mei și peste roabele mele în zilele acelea din Duhul meu șiCap. 21.4, 9, 10. 1 Cor. 12.10, 28; 14.1, etc. vor proroci.

19Și voiIoel 2.30, 31. da minuni, în cer sus și semne pe pământ jos, sânge și foc și abur de fum.

20SoareleMat. 24.29. Mc. 13.24. Lc. 21.25. se va preface în întuneric și luna în sânge mai înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și strălucită.

21Și va fi așa: oricineRom. 10.13. care va chema numele Domnului va fi mântuit.

Cuvântarea lui Petru

22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat dovedit de la Dumnezeu pentru voi cuIn. 3.2; 14.10, 11. Cap. 10.38. Evr. 2.4. puteri și minuni și semne pe care le‐a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți,

23pe acesta, datMat. 26.24. Lc. 22.22; 24.44. Cap. 3.18; 4.28. vouăCap. 5.30., după sfatul rânduit și cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi l‐ați pironit prin mâna celor fărădelege și l‐ați omorât,

24peVers. 32. Cap. 3.15; 4.10; 10.40; 13.30, 34; 17.31. Rom. 4.24; 8.11. 1 Cor. 6.14; 15.15. 2 Cor. 4.14. Gal. 1.1. Ef. 1.20. Col. 2.12. 1 Tes. 1.10. Evr. 13.20. 1 Pet. 1.24. care Dumnezeu l‐a înviat după ce a dezlegat durerile morții, pentru că nu era cu putință ca el să fie ținut de ea.

25Căci David zice despre el: PriveamPs. 16.8. pe Domnul totdeauna înaintea feței mele; pentru că este la dreapta mea ca să nu fiu clătinat.

26De aceea inima mi s‐a veselit și limba mi s‐a bucurat; chiar și carnea mea își va pune cortul pe încredere

27pentru că nu vei lăsa sufletul meu în Hades, nici nu vei da pe Cuviosul tău să vadă putrezirea.

28Mi‐ai făcut cunoscut căile vieții, mă vei umple de veselie cu fața ta.

29Bărbați frați, îmi este îngăduit să vă spun pe față despre1 Reg. 2.10. Cap. 13.36. patriarhul David, că a murit și a fost înmormântat și mormântul lui este între noi până în ziua aceasta.

30Fiind deci proroc și2 Sam. 7.12, 13. Ps. 132.11. Lc. 1.32, 69. Rom. 1.3. 2 Tim. 2.8. știind că Dumnezeu i‐a jurat cu jurământ că din rodul coapsei lui va pune unul pe scaunul lui de domnie,

31văzând aceasta mai dinainte, a vorbit despre învierea lui Hristos, căPs. 16.10. Cap. 13.35. nici n‐a fost lăsat în Hades, nici carnea lui n‐a văzut putrezire.

32Dumnezeu a înviat peVers. 24. acest Isus, pentru care noiCap. 1.8. toți suntem martori.

33Deci fiind înălțatCap. 5.31. Fil. 2.9. Evr. 10.12. prin dreapta lui Dumnezeu, după ce a primitIn. 14.26; 15.26; 16.7, 13. Cap. 1.4. făgăduința Duhului SfântCap. 10.45. Ef. 4.8. de la Tatăl, a turnat ceea ce vedeți și auziți.

34Căci David nu s‐a suit în ceruri, ci el însuși zice: Domnul a zisPs. 110.1. Mat. 22.44. 1 Cor. 15.25. Ef. 1.20. Evr. 1.13. Domnului meu: Șezi la dreapta mea,

35până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut al picioarelor tale.

36Să știe deci neclintit toată casa lui Israel că Dumnezeu aCap. 5.31. făcut și Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi l‐ați răstignit.

Cei dintâi creștini

37Iar când au auzit ei aceasta, auZah. 12.10. Lc. 3.10. Cap. 9.6; 16.30. fost străpunși prin inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: Ce să facem, bărbați frați?

38Și Petru le‐a zis: Pocăiți‐văLc. 24.47. Cap. 3.19. și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Sfântului Duh.

39Căci pentru voi este făgăduința și pentruIoel 2.28. Cap. 3.25. copiii voștri și pentruCap. 10.45; 11.15, 18; 14.27; 15.3, 8, 14. Ef. 2.13, 17. toți cei în depărtare, pe câți îi va chema la sine Domnul Dumnezeul nostru.

40Și prin mai multe alte cuvinte mărturisea și‐i îndemna zicând: Scăpați‐vă de acest neam sucit.

41Deci cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați; și în ziua aceea s‐au adăugat la ei ca la trei mii de suflete.

42ȘiCap. 1.14. Vers. 46. Rom. 12.12. Ef. 6.18. Col. 4.2. Evr. 10.25. stăruiau în învățătura apostolilor și în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

43Și fiecărui suflet i s‐a făcut teamă; și multeMc. 16.17. Cap. 4.33; 5.12. minuni și semne se făceau prin apostoli în Ierusalim și era teamă mare peste toți.

44Și toți credincioșii erau la un loc și aveauCap. 4.32, 34. toate de obște.

45Și vindeau averile lor și bunurile și le împărțeauIs. 58.7. la toți, după cum avea cineva trebuință.

46ȘiCap. 1.14. stăruiau înLc. 24.53. Cap. 5.42. fiecare zi într‐un gând în Templu; și frângândCap. 20.7. pâine acasă, își luau hrana cu bucurie și nevinovăție de inimă,

47lăudând pe Dumnezeu și având harLc. 2.52. Cap. 4.33. Rom. 14.18. la tot poporul. Iar DomnulCap. 5.14; 11.24. adăuga împreună în fiecare zi pe cei ce erau mântuiți.