2 Petru 1 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Urare. Virtuțile creștine

1Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, celor ce au căpătat o credință deopotrivăRom. 1.12. 2 Cor. 4.13. Ef. 4.5. Tit 1.1. de scumpă cu a noastră prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:

2HarDan. 4.1; 6.25. 1 Pet. 1.2. Iuda 2. vouă și pacea să fie înmulțită în cunoștința deplină a lui Dumnezeu și a lui Isus Domnul nostru.

3Întrucât dumnezeiasca lui putere ne‐a dăruit toate cele privitoare la viață și cucernicie, prinIn. 17.3. cunoștința deplină a celui ce1 Tes. 2.12; 4.7. 2 Tes. 2.14. 2 Tim. 1.9. 1 Pet. 2.9; 3.9. ne‐a chemat prin slava și virtutea sa,

4prin2 Cor. 7.1. care ne‐a dăruit făgăduințele de preț și mari, ca prin ele să vă faceți părtași2 Cor. 3.18. Ef. 4.24. Evr. 12.10. 1 In. 3.2. ai firii dumnezeiești, după ce ați fugitCap. 2.18, 20. de stricăciunea care este în lume prin poftă;

5și tocmai pentru aceasta punândCap. 3.18. din partea voastră orice sârguință, mai adăugați la credința voastră virtutea; iar la virtute cunoștința1 Pet. 3.7.;

6iar la cunoștință înfrânarea; iar la înfrânare răbdarea; iar la răbdare cucernicia;

7iar la cucernicie dragostea frățeascăGal. 6.10. 1 Tes. 3.12; 5.15. 1 In. 4.21.; iar la dragostea frățească iubirea.

8Căci dacă acestea sunt în voi și prisosesc, ele vă fac să nu fiți leneși, niciIn. 15.2. Tit 3.14. neroditori în ce privește cunoștința deplină a Domnului nostru Isus Hristos.

9Căci cine n‐are acestea este1 In. 2.9, 11. orb, scurt la vedere și a uitat curățireaEf. 5.26. Evr. 9.14. 1 In. 1.7. de păcatele sale de altădată.

10De aceea cu atât mai mult, fraților, sârguiți‐vă să1 In. 3.19. vă întăriți chemarea și alegerea voastră; căci făcând acestea, nu vețiCap. 3.17. greși niciodată.

11Căci astfel vi se va da cu bogăție intrarea în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Mărturia despre Isus

12Pentru aceea voiRom. 15.14, 15. Fil. 3.1. Cap. 3.1. 1 In. 2.21. Iuda 5. îngriji totdeauna să vă aduc aminte de acestea, deși1 Pet. 5.12. Cap. 3.17. știți și sunteți întăriți în adevărul de față.

13Și socotesc că este drept, câtă2 Cor. 5.1, 4. vreme sunt în acest cort, săCap. 3.1. vă deștept prin aducere aminte,

14fiindcă știuDeut. 4.21, 22; 31.14. 2 Tim. 4.6. că lepădarea cortului meu va veni grabnic, după cum mi‐a făcut cunoscut și DomnulIn. 21.18, 19. nostru Isus Hristos.

15Dar mă voi sârgui ca după plecarea mea să puteți în orice vreme să vă aduceți aminte de acestea.

16Căci noi n‐am urmat niște basme1 Cor. 1.17; 2.1, 5. 2 Cor. 2.17; 4.2. închipuite, născocite cu iscusință, când v‐am făcut cunoscut puterea Domnului nostru Isus Hristos și venirea lui, ci am fostMat. 17.1, 2. Mc. 9.2. In. 1.14. 1 In. 1.1; 4.14. martori cu ochii ai măreției lui.

17Căci elMat. 3.17; 17.5. Mc. 1.11; 9.7. Lc. 3.22; 9.35. a luat de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, când i s‐a adus acest glas de slava cea măreață: Acesta este Fiul meu cel iubit în care mi‐am găsit plăcerea.

18Și noi înșine am auzit acest glas adus din cer, pe când eram cu el, pe munteleEx. 3.5. Ios. 5.15. Mat. 17.6. cel sfânt.

19Și avem cuvântul prorocesc făcut mai temeinic, la care bine faceți că luați aminte, ca la oPs. 119.105. In. 5.35. candelă strălucitoare într‐un loc pâclos, până să se lumineze de ziuă și să răsară luceafărul2 Cor. 4.4, 6. Ap. 2.28; 22.16. dimineții în inimile voastre,

20știind aceasta mai întâi, că nicioRom. 12.6. prorocie a scripturii nu se tâlcuiește singură.

21Căci nicio2 Tim. 3.16. 1 Pet. 1.11. prorocie n‐a venit vreodată prin voința omului: ci2 Sam. 23.2. Lc. 1.70. Fapte. 1.16; 3.18. oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit mânați de Duhul Sfânt.