1Atunci toți mai marii oștirilor și IohananCap. 40.8, 13; 41.11., fiul lui Careah, și Iezania, fiul lui Hosea, și tot poporul, de la mic până la mare s‐au apropiat
2și au zis lui Ieremia, prorocul: Să cadă, rugămu‐ne, cererea noastră înaintea ta și roagă‐te1 Sam. 7.8; 12.19. Is. 37.4. Iac. 5.16. Domnului Dumnezeului tău pentru noi și pentru toată rămășița aceasta; căci din mulțiLev. 26.22. am rămas puțini, precum ne văd ochii tăi;
3ca Domnul Dumnezeul tău să ne arate caleaEzra 8.21. pe care să umblăm și lucrul pe care să‐l facem.
4Atunci Ieremia, prorocul, le‐a zis: V‐am auzit; iată, mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru după cuvintele voastre. Și va fi așa: orice1 Sam. 3.18. Fapte. 20.20. cuvânt vă va răspunde Domnul, vă voi spune; nu voi ascunde1 Reg. 22.14. nimic de voi.
5Și au zis lui Ieremia: DomnulGen. 31.50. să fie între noi martor adevărat și credincios dacă nu vom face după toate cuvintele pentru care te va trimite Domnul Dumnezeul tău la noi.
6Fie bine, fie rău, vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la care te trimitem, ca să ne fie bineDeut. 6.3. Cap. 7.23. dacă vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru.
7Și a fost așa: după zece zile cuvântul Domnului a fost către Ieremia.
8Atunci a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toți mai marii oștilor care erau cu el și pe tot poporul, de la mic până la mare
9și le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel la care m‐ați trimis să înfățișez cererea voastră înaintea lui:
10Dacă veți locui încă în țara aceasta, vă voi zidiCap. 24.6; 31.28; 33.7. și nu vă voi surpa și vă voi sădi și nu vă voi smulge; căci măDeut. 32.36. Cap. 18.8. căiesc de răul pe care vi l‐am făcut.
11Nu vă temeți de împărațul Babilonului de care vă temeți; nu vă temeți de el, zice Domnul; căciIs. 43.5. Rom. 8.31. voi fi cu voi ca să vă mântuiesc și să vă scap din mâna lui.
12Și vă voi da milăPs. 106.45, 46., ca el să aibă milă de voi și să vă întoarcă în țara voastră.
13Dar dacă veți zice:Cap. 44.16. Nu voim să locuim în țara aceasta, așa ca să n‐ascultați de glasul Domnului Dumnezeului vostru,
14zicând: Nu, ci vom merge în țara Egiptului unde nu vom vedea război, nici nu vom auzi glas de trâmbiță, nici nu vom avea foamete de pâine și vom locui acolo.
15Și acum ascultați deci cuvântul Domnului, voi, rămășiță din Iuda: Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: DacăDeut. 17.16. Cap. 44.12, 13, 14. vă veți îndreptaLc. 9.51. cu adevărat fețele ca să intrați în Egipt și să vă duceți ca să stați vremelnic acolo,
16va fi așa: sabia de careEzec. 11.8. vă temeți vă va ajunge acolo, în țara Egiptului, și foametea de care vă înspăimântați vă va urmări acolo în Egipt și veți muri acolo.
17Și va fi așa: toți oamenii care și‐au îndreptat fețele ca să se ducă în Egipt să stea vremelnic acolo vor muriCap. 24.10. Vers. 22. de sabie, de foamete și de ciumă; și nimeniCap. 44.14, 28. din ei nu va rămâne, nici nu va scăpa de răul pe care‐l voi aduce asupra lor.
18Căci așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Precum mânia mea și aprinderea mea s‐au vărsatCap. 7.20. asupra locuitorilor Ierusalimului, așa se va vărsa mânia mea asupra voastră, când veți intra în Egipt; și veți fi de blestemCap. 18.16; 24.9; 26.6; 29.18, 22; 44.12. Zah. 8.13. și de uimire și de afurisenie și de ocară și nu veți mai vedea locul acesta.
19Domnul a zis către voi, rămășiță din Iuda: NuDeut. 17.16. vă duceți în Egipt. Să știți bine că astăzi v‐am mărturisit.
20Căci v‐ați înșelat singuri în sufletele voastre când m‐ați trimis la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: Roagă‐teVers. 2. Domnului Dumnezeului nostru pentru noi și spune‐ne după toate cele ce va zice Domnul Dumnezeul nostru și vom face.
21Și astăzi v‐am spus, dar n‐ați ascultat de glasul Domnului Dumnezeului vostru în nimic de cele pentru care m‐a trimis el la voi.
22Și acum să știți bine că veți muriVers. 17. Ezec. 6.11. de sabie, de foamete și de ciumă, în locul unde doriți să mergeți ca să stați vremelnic.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.