2 Corinteni 1 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Urare

1Pavel, apostol1 Cor. 1.1. Ef. 1.1. Col. 1.1. 1 Tim. 1.1. 2 Tim. 1.1. al lui Hristos Isus prin voia lui Dumnezeu și Timotei fratele, către biserica lui Dumnezeu care este în CorintFil. 1.1. Col. 1.2. cu toți sfinții care sunt în toată Ahaia:

2HarRom. 1.7. 1 Cor. 1.3. Gal. 1.3. Fil. 1.2. Col. 1.2. 1 Tes. 1.1. 2 Tes. 1.2. Flm. 3. vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și Domnul Isus Hristos.

Mângâierile apostolului

3BinecuvântatEf. 1.3. 1 Pet. 1.3. este Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri,

4care ne mângâie în tot necazul nostru, ca prin mângâierea cu care suntem mângâiați noi înșine de Dumnezeu să putem mângâia pe cei ce sunt în orice necaz.

5Pentru că după cum suferințeleFapte. 9.4. Cap. 4.10. Col. 1.24. lui Hristos prisosesc asupra noastră, tot așa prisosește și mângâierea noastră prin Hristos.

6Și fie că suntem în necaz, este pentru mângâierea și mântuirea voastră; fie că suntem mângâiați, este pentru mângâierea voastră, care lucrează în suferirea cu răbdarea a acelorași suferinți pe care le suferimCap. 4.15. și noi.

7Și nădejdea noastră pentru voi este tare, știind căRom. 8.17. 2 Tim. 2.12., după cum sunteți părtași ai suferințelor, astfel sunteți și ai mângâierii.

8Căci nu voim să nu știți, fraților, de necazulFapte. 19.23. 1 Cor. 15.32; 16.9. nostru care ni s‐a făcut în Asia, că am fost îngreuiați foarte mult, peste puterea noastră, încât deznădăjduisem și de viață.

9Dar chiar aveam în noi înșine hotărârea morții, ca să nuIer. 17.5, 7. ne încredem în noi înșine, ci în Dumnezeu care scoală morții:

102 Pet. 2.9. care ne‐a scăpat dintr‐o moarte așa de mare și ne scapă: în care nădăjduim că ne va mai scăpa încă,

11ajutândRom. 15.30. Fil. 1.19. Flm. 22. și voi împreună cu cererea voastră pentru noi ca pentru darulCap. 4.15. de har făcut nouă prin multe fețe, să se aducă mulțumiri de mulți pentru noi.

Mărturia cugetului apostolului

12Căci lăudarea noastră este aceasta: mărturia cugetului nostru că ne‐am purtat în lume și mai ales către voi în sfințenie și curățenieCap. 2.17; 4.2. de la Dumnezeu, nu1 Cor. 2.4, 13. în înțelepciune firească, ci în harul lui Dumnezeu.

13Căci nu vă scriem altele decât cele ce citiți sau și recunoașteți și am nădejde că veți recunoaște până la urmă,

14după cum ne‐ați și recunoscut în parte, căCap. 5.12. noi suntem pricina voastră de laudă, după cum și voiFil. 2.16; 4.1. 1 Tes. 2.19, 20. sunteți a noastră în ziua Domnului nostru Isus.

15Și în această deplină încredere voiam1 Cor. 4.19. să vin mai întâi la voi ca să aveți unRom. 1.11. al doilea har,

16și să trec pe la voi în Macedonia, și iarăși1 Cor. 16.5, 6. din Macedonia să vin la voi și să fiu petrecut de voi în Iudeea.

17Deci când am voit aceasta, nu cumva am lucrat cu ușurință? Sau oare ceea ce vreau, vreau potrivit cărniiCap. 10.2. ca să fie la mine Da da și Nu nu?

18Dar Dumnezeu este credincios că cuvântul nostru către voi nu este Da și Nu.

19Căci FiulMc. 1.1. Lc. 1.35. Fapte. 9.20. lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit între voi prin noi, prin mine și Silvan și Timotei, n‐a fost Da și Nu, ciEvr. 13.8. în el este Da.

20CăciRom. 15.8, 9. oricâte făgăduințe ale lui Dumnezeu ar fi, în el sunt Da; de aceea și prin el Aminul este spre slava lui Dumnezeu prin noi.

21Iar cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos și ne‐a1 In. 2.20, 27. uns este Dumnezeu,

22care ne‐aEf. 1.13; 4.30. 2 Tim. 2.19. Ap. 2.17. și pecetluit și ne‐aCap. 5.5. Ef. 1.14. dat arvuna Duhului în inimile noastre.

Pricina amânării venirii

23Eu însă chemRom. 1.9. Cap. 11.31. Gal. 1.20. Fil. 1.8. pe Dumnezeu martor peste sufletul meu că pentru ca1 Cor. 4.21. Cap. 2.3; 12.20; 13.2, 10. să vă cruț n‐am mai venit la Corint.

24Nu că1 Cor. 3.5. 1 Pet. 5.3. avem stăpânire peste credința voastră, ci suntem ajutători ai bucuriei voastre; căci voi stați înRom. 11.20. 1 Cor. 15.1. credință.