1După acestea, am văzut coborându-se din cer un alt înger care avea autoritate mare; și pământul a fost luminat de slava lui.
2El a strigat cu un glas puternic, zicând:
„A căzut, a căzut Babilonul cel mare!
A ajuns o locuință a demonilor, un cuib al oricărui duh necurat, un cuib al oricărei păsări necurate și nesuferite,
3pentru că toate neamurile au băut din vinul desfrâului ei pătimaș,
împărații pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogățit din puterea desfătării ei.”
4Apoi am auzit un alt glas din cer, zicând:
„Ieșiți din ea, poporul Meu,
ca să nu vă faceți părtași păcatelor ei și să nu primiți din urgiile ei.
5Căci păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei.
6Plătiți-i așa cum și ea a plătit!
Dați-i înapoi îndoit, după faptele ei!
În cupa în care a amestecat ea, amestecați-i îndoit!
7Pe cât s-a slăvit pe sine și a trăit în desfătări,
tot pe atât să-i dați chin și jale, fiindcă-și zicea în inima ei:
«Stau pe tron ca împărăteasă, nu sunt văduvă și
nu voi ști niciodată ce-i jalea!»
8De aceea, într-o singură zi îi vor veni urgiile:
moartea, jalea și foametea.
Va fi mistuită în foc,
pentru că Domnul Dumnezeu, Cel care a judecat-o, este puternic.
9Împărații pământului, cei care s-au desfrânat și s-au desfătat cu ea, o vor plânge și o vor boci când vor vedea fumul arderii ei.
10De spaima chinului ei, vor sta departe și vor zice:
«Vai, vai, tu, cetatea cea mare,
Babilon, cetate puternică!
Într-un singur ceas a venit judecata ta!»
11Și negustorii pământului o plâng și o jelesc, fiindcă nimeni nu le mai cumpără marfa:
12marfă de aur, de argint, pietre prețioase, perle, pânză fină de in, purpură, mătase și țesătură stacojie; tot felul de lemn mirositor și orice obiect de fildeș sau de lemn prețios, de bronz, de fier și de marmură;
13scorțișoară, condimente, mirodenii, parfum, tămâie, vin, ulei, făină curată, grâu, vite, oi, cai și căruțe, trupuri și suflete de oameni.
14«Rodul pe care și-l dorește sufletul tău s-a dus de la tine.
Toate lucrurile alese și strălucite au pierit de la tine
și nu se vor mai găsi nicidecum.»
15Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta la depărtare de teama chinului ei, plângând și tânguindu-se,
16și vor zice:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
îmbrăcată în pânză fină de in, în purpură și stacojiu,
împodobită cu aur și pietre prețioase
și perle!»
17Căci într-un singur ceas a fost pustiită o bogăție așa de mare.
Orice căpitan de corabie, orice călător pe mare, marinarii și toți cei care lucrează pe mare au stat la distanță
18și, văzând fumul arderii ei, strigau și ziceau: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?»
19Își puneau țărână în cap și strigau, plângând și tânguindu-se:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
În care s-au îmbogățit, din bogăția ei, toți cei ce aveau corăbii pe mare!
Căci într-un singur ceas a fost pustiită.»
20«Bucură-te de ea, cerule
și voi sfinților, apostolilor și profeților!
Pentru că Dumnezeu a rostit împotriva ei judecata cu care v-a judecat ea.»”
21Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră mare cât o piatră de moară și a aruncat-o în mare, zicând:
„Cu o astfel de forță va fi aruncat și Babilonul, cetatea cea mare,
și nu va mai fi găsit.
22Și glasul celor ce cântă la lăută, al muzicanților,
al celor ce cântă la fluier și la trâmbiță,
nu va mai fi auzit în tine niciodată.
Niciun meșteșugar de nicio meserie
nu se va mai găsi în tine,
și nici huruitul morii nu se va mai auzi vreodată în tine.
23Lumina lămpii nu va mai străluci deloc în tine
și vocea mirelui și a miresei în tine nu se va mai auzi,
pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului
și pentru că toate neamurile au fost amăgite prin farmecele tale.”
24Și în ea a fost găsit sângele profeților, al sfinților
și al tuturor celor ce fuseseră înjunghiați pe pământ.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
