1În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit ce se vorbea despre Isus
2și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el”.
3Căci Irod pusese mâna pe Ioan, îl legase și-l aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său,
4fiindcă Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție!”
5Cu toate că voia să-l ucidă, s-a temut de mulțime, fiindcă oamenii îl considerau profet.
6Dar când s-a serbat ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijloc, iar lui Irod i-a plăcut
7și astfel, i-a promis cu jurământ că-i va da orice i-ar cere.
8Dar ea, îndemnată de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici pe o tavă capul lui Ioan Botezătorul!”
9Regele s-a întristat dar, din cauza jurămintelor și a celor care stăteau la masă cu el, a poruncit să-i fie dat;
10și a trimis să-l decapiteze pe Ioan în închisoare.
11Și capul lui Ioan a fost adus pe o tavă și a fost dat fetei, iar ea l-a adus mamei sale.
12Ucenicii lui Ioan au venit, i-au ridicat trupul și l-au îngropat; apoi au venit și I-au dat de veste lui Isus.
Prima înmulțire a pâinilor(Mc. 6:30-44; Lc. 9:10-17; In. 6:1-14)13Când a auzit, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc izolat, ca să fie singur. Aflând, mulțimile au mers după El pe jos, din cetăți.
14Când a coborât din barcă, El a văzut o mare mulțime de oameni, I s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
15Când s-a înserat, ucenicii au venit la El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Dă drumul mulțimilor să meargă prin sate ca să-și cumpere ceva de mâncare!”
16Dar le-a zis: „Nu este nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!”
17Ei I-au răspuns: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.”
18Atunci le-a zis: „Aduceți-Mi-le aici!”
19După ce a poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Isus a privit spre cer și a binecuvântat. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor.
20Au mâncat toți și s-au săturat. Și au strâns bucățile rămase: douăsprezece coșuri pline.
21Cei care au mâncat erau în jur de cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
Umblarea pe apă(Mc. 6:45-52; In. 6:15-21)22Îndată, Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să urce în barcă și să treacă înaintea Lui pe malul celălalt, până ce El va da drumul mulțimii.
23După ce a dat drumul mulțimilor, El a urcat singur pe munte ca să Se roage. Când s-a înserat, era singur acolo.
24Barca era la o depărtare de mai multe stadii de țărm, fiind lovită de valuri, căci vântul era potrivnic.
25Pe la a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând pe mare.
26Văzându-L că umblă pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că este o fantomă și, de frică, au țipat.
27Dar le-a vorbit îndată: „Îndrăzniți! Eu sunt. Nu vă temeți!”
28Petru I-a răspuns: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!”
29El i-a zis: „Vino!” Atunci Petru a coborât din barcă, a umblat pe ape și a venit spre Isus.
30Dar, când a văzut vântul, s-a temut și, pentru că începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
31Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”
32După ce au urcat în barcă, vântul s-a domolit.
33Cei care erau în barcă I s-au închinat și au zis: „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu!”
Vindecarea celor bolnavi la Ghenezaret(Mc. 6:53-56)34După ce au trecut dincolo, au ajuns pe uscat spre Ghenezaret.
35Recunoscându-L, oamenii din locul acela au dat de veste în toată regiunea dimprejur și au adus la El pe toți cei care erau bolnavi.
36Îl rugau să-i lase să atingă măcar poala hainei Sale. Și toți cei care Îl atingeau, erau vindecați.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.