Romani 1 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Salutul apostolic

1Pavel, rob al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu,

2pe care a promis-o mai dinainte prin profeții Săi în Sfintele Scripturi.

3Ea Îl prezintă pe Fiul Său, născut din sămânța lui David în ce privește trupul,

4iar în ce privește Duhul sfințeniei, declarat Fiul lui Dumnezeu în putere, prin învierea din morți, anume pe Isus Cristos, Domnul nostru.

5Prin El am primit noi har și chemare apostolică, așa încât pentru Numele Lui să aducem la ascultarea credinței toate neamurile,

6între care sunteți și voi, cei chemați să fiți ai lui Isus Cristos.

7Tuturor celor ce sunteți în Roma, preaiubiți de Dumnezeu, chemați să fiți sfinți: Har și pace vouă, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!

Dorința lui Pavel de a vizita Roma

8Mai întâi, mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toți, căci vestea despre credința voastră este răspândită în toată lumea.

9Fiindcă martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc în duhul meu prin Evanghelia Fiului Său, că îmi aduc aminte de voi neîncetat

10și întotdeauna cer în rugăciunile mele ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârșit prilejul de a veni la voi.

11Căci doresc mult să vă văd ca să vă împart vreun dar duhovnicesc spre întărirea voastră;

12și aceasta pentru a ne îmbărbăta unii pe alții, în mijlocul vostru, atât prin credința voastră, cât și a mea.

13Nu vreau să nu știți, fraților, că de multe ori mi-am propus să vin la voi ca să am și printre voi vreun rod, cum am și printre celelalte neamuri, dar până în prezent am fost împiedicat.

14Le sunt dator atât grecilor, cât și barbarilor, atât celor înțelepți, cât și celor neînțelepți.

15Așadar, în ce mă privește, sunt dornic să vă vestesc Evanghelia și vouă, celor din Roma.

Puterea Evangheliei

16Fiindcă nu mi-e rușine de Evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – întâi a iudeului, apoi a grecului –

17căci în ea se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, din credință spre credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi prin credință.”Starea de păcat a omenirii

18Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei impietăți și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul în nelegiuire,

19fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este descoperit în ei înșiși, căci Dumnezeu le-a descoperit.

20Într-adevăr, însușirile nevăzute ale Lui – puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui – se văd clar de la crearea lumii, fiind înțelese prin lucrurile create, pentru ca ei să nu aibă nicio scuză.

21Căci, deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au fost recunoscători, ci au ajuns pervertiți în gândurile lor, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat.

22Au pretins că sunt înțelepți, dar au ajuns nebuni

23și au înlocuit slava Dumnezeului nemuritor cu o imagine asemănătoare omului muritor, cu păsări, patrupede și reptile.

24De aceea i-a lăsat Dumnezeu pradă poftelor inimilor lor, spre necurăție, ca să-și necinstească trupurile între ei.

25Aceștia au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna, s-au închinat și au slujit creaturii, în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci! Amin.

26De aceea Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi rușinoase, căci femeile lor au înlocuit relațiile intime naturale cu unele împotriva naturii.

27Tot așa și bărbații, renunțând la relația naturală cu femeia, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit bărbați cu bărbați fapte rușinoase și au primit în ei înșiși răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor.

28Și, pentru că n-au găsit de cuviință să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoașterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă unei minți lipsite de judecată, ca să facă lucruri ce nu se cuvin.

29Astfel, sunt plini de orice nedreptate, răutate, lăcomie, ticăloșie; plini de invidie, ucidere, ceartă, înșelăciune, dușmănie; sunt bârfitori,

30defăimători, urâtori de Dumnezeu, obraznici, îngâmfați, lăudăroși, iscusiți în cele rele, neascultători de părinți,

31fără minte, fără cuvânt, fără dragoste firească, fără milă.

32Aceștia, cu toate că au cunoscut hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu, că aceia care fac astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, nu numai că le fac, ci îi și aprobă pe cei care le fac.