Ioan 10 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Parabola cu oile din staul

1„Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este un hoț și un tâlhar.

2Dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor.

3Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul; el își cheamă oile pe nume și le duce afară.

4După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile îl urmează pentru că îi cunosc glasul.

5Pe un străin nu-l vor urma deloc, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”

6Isus le-a spus această parabolă, dar ei n-au înțeles ce înseamnă ceea ce le spunea.

Isus, Păstorul cel bun

7De aceea, Isus le-a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor.

8Toți cei care au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.

9Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune.

10Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug.

11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.

12Cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge – iar lupul le înhață și le împrăștie –

13pentru că este plătit și nu-i pasă de oi.

14Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele ce sunt ale Mele, iar ele Mă cunosc pe Mine,

15tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Și pentru oi Îmi dau viața!

16Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un singur Păstor.

17De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Îmi dau viața ca s-o iau din nou.

18Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu o dau de bună voie. Am autoritate s-o dau și am autoritate s-o iau înapoi. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.”

19Din cauza acestor cuvinte, s-a făcut din nou dezbinare între iudei.

20Mulți dintre ei ziceau: „Are demon și și-a pierdut mințile! De ce-l ascultați?”

21Alții ziceau: „Aceste cuvinte nu sunt cuvintele unui demonizat. Oare poate un demon să deschidă ochii orbilor?”

Isus la Sărbătoarea Înnoirii Templului

22În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Înnoirii Templului. Era iarnă.

23Isus Se plimba prin Templu, în Porticul lui Solomon.

24Atunci iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă tu ești Cristosul, spune-ne deschis!”

25Isus le-a răspuns: „V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

26Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele.

27Oile Mele aud glasul Meu; Eu le cunosc și ele Mă urmează.

28Eu le dau viață veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

29Tatăl Meu care Mi le-a dat este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.

30Eu și Tatăl una suntem!”

31Atunci iudeii au luat iarăși pietre ca să-L ucidă.

32Isus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?”

33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie și pentru că tu, care ești om, te faci pe tine însuți Dumnezeu.”

34Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: Sunteți dumnezei!»?

35Dacă Legea i-a numit «dumnezei» pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu – și Scriptura nu poate fi desființată –

36cum spuneți voi: «Rostești blasfemii!» Celui pe care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume, doar pentru că am spus: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»?

37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți!

38Dar, dacă le fac, chiar dacă pe Mine nu Mă credeți, credeți lucrările, ca să știți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl!”

39Atunci au căutat din nou să-L prindă, dar a scăpat din mâna lor.

40S-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde boteza mai înainte Ioan. Și a rămas acolo.

41Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan nu a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat.”

42Și mulți au crezut acolo în El.