Romani 3 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

1Atunci care este privilegiul iudeului sau care este beneficiul circumciziei?

2Este mare în toate privințele. Mai întâi, pentru că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu.

3Și ce dacă unii n-au crezut? Oare va anula necredința lor credincioșia lui Dumnezeu?

4Nicidecum! Dimpotrivă, fie Dumnezeu găsit adevărat și tot omul mincinos, după cum este scris:

„Ca să fii îndreptățit prin cuvintele Tale

și să ieși biruitor când vei fi judecat.”

5Dar, dacă nedreptatea noastră scoate în evidență dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Este oare nedrept Dumnezeu, care Își revarsă mânia? (Vorbesc din perspectivă omenească.)

6Nicidecum! Altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

7Dar, dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a fost scos și mai mult în evidență, spre slava Lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos?

8Oare „să facem răul ca din el să vină binele”, așa cum suntem vorbiți de rău și cum spun unii că zicem noi? Condamnarea lor este dreaptă!

Nimeni nu este drept

9Așadar, ce? Suntem noi mai buni? Nicidecum! Pentru că i-am acuzat deja atât pe iudei, cât și pe greci, că toți sunt sub păcat,

10după cum este scris:

Nu este nimeni drept, nici măcar unul!

11Nu este nimeni înțelept,

nu este nimeni care să-L caute pe Dumnezeu.

12Toți s-au abătut și împreună au ajuns netrebnici.

Nu este nimeni care să facă binele,

niciunul măcar!

13Un mormânt deschis le este gâtlejul;

cu limbile lor întruna înșală,

iar sub buzele lor este venin de viperă;

14gura le este plină de blesteme și amărăciune,

15picioarele le sunt iuți să verse sânge,

16prăpăd și nenorocire este pe căile lor,

17iar calea păcii n-au cunoscut-o.

18Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

19Știm că tot ce spune Legea celor de sub Lege le spune, ca orice gură să fie închisă și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

20De aceea, niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui prin faptele Legii, căci prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

Îndreptățirea prin credință

21Acum însă, separat de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu – despre care mărturisesc Legea și Profeții –

22adică, dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos pentru toți cei care cred. Nu este nicio deosebire,

23căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu,

24fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus.

25Pe El Dumnezeu L-a înfățișat drept loc al ispășirii, prin credință, în sângele Lui, ca să-Și arate dreptatea – pentru că, în îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite mai înainte,

26în vremea îngăduinței lui Dumnezeu – ca să-Și arate drep­tatea în vremea de acum, așa încât El să fie drept și totuși să-l îndreptățească pe cel ce crede în Isus.

27Atunci unde este lauda? A fost înlăturată! Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței!

28Căci noi considerăm că un om este îndreptățit prin credință, separat de faptele Legii.

29Oare Dumnezeu este numai al iudeilor, nu și al neamurilor? Da, El este și al neamurilor,

30întrucât este un singur Dumnezeu care îi va îndreptăți prin credință pe cei circumciși și, tot prin credință, și pe cei necircumciși.

31Atunci desființăm noi Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.