Faptele apostolilor 4 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Petru și Ioan înaintea Sinedriului

1În timp ce vorbeau poporului, au venit peste ei preoții, comandantul gărzii Templului și saducheii,

2tulburați că învățau poporul și vesteau, în Isus, învierea din morți.

3Au pus mâna pe ei și i-au ținut sub pază până a doua zi, căci era deja seară.

4Însă mulți dintre cei care auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților a ajuns cam la cinci mii.

5A doua zi, mai-marii lor, bătrânii și cărturarii erau adunați la Ierusalim

6împreună cu Anna, marele preot, cu Caiafa, Ioan, Alexandru și toți câți erau din neamul marilor preoți.

7După ce i-au pus să stea în mijloc, i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?”

8Atunci Petru, umplut fiind de Duhul Sfânt, le-a spus: „Mai-mari ai poporului și bătrâni,

9dacă noi suntem astăzi cercetați pentru o faptă bună făcută unui om neputincios și asupra modului în care acesta a fost vindecat,

10să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor Israel că în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi L-ați crucificat, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți, prin El stă omul acesta înaintea voastră sănătos.

11El este

«piatra care a fost disprețuită de voi, zidarii,

dar care a ajuns în capul unghiului».

12Și nu este în nimeni altul mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”

13Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și au înțeles că sunt oameni de rând, fără carte, s-au mirat și au priceput că fuseseră cu Isus.

14Dar, văzându-l pe omul vindecat stând împreună cu ei, nu mai aveau nimic de spus împotrivă.

15După ce le-au poruncit să iasă în afara Sinedriului, s-au sfătuit între ei,

16spunând: „Ce să le facem acestor oameni? Căci este clar pentru toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut, într-adevăr, un semn vădit pe care nu-l putem nega.

17Dar, ca vestea să nu se răspândească mai departe în popor, să-i amenințăm poruncindu-le să nu mai vorbească niciunui om în Numele acesta.”

18Și, după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească deloc și nici să mai învețe pe alții în Numele lui Isus.

19Dar Petru și Ioan le-au răspuns: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi, decât de Dumnezeu.

20Căci nu putem să nu spunem ceea ce am văzut și am auzit.”

21După ce i-au amenințat din nou, i-au lăsat să plece. Nu au găsit cum să-i pedepsească din cauza poporului, căci toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru ceea ce se întâmplase.

22Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea peste patruzeci de ani.

Credincioșii se roagă pentru îndrăzneală

23După ce au fost lăsați să plece, au venit la ai lor și le-au povestit tot ce le spuseseră mai-marii preoților și bătrânii.

24Cei care ascultau și-au ridicat glasul ca unul singur către Dumnezeu și au spus: „Stăpâne, Tu, care ai creat cerul și pământul și marea și toate câte sunt în ele,

25Tu, care prin Duhul Sfânt ai spus, prin gura robului Tău David, tatăl nostru:

«De ce s-au întărâtat neamurile

și popoarele au cugetat

lucruri deșarte?

26S-au ridicat regii pământului

și domnitorii s-au adunat laolaltă

împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.»

27Într-adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod și Ponțiu Pilat, împreună cu neamurile și mulțimile lui Israel,

28ca să facă tot ceea ce mâna Ta și planul Tău hotărâseră mai dinainte să se întâmple.

29Și acum, Doamne, privește la amenințările lor și dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala,

30în timp ce Tu Îți întinzi mâna spre vindecare și se fac semne și minuni, prin Numele Robului Tău Celui sfânt, Isus.”

31După ce s-au rugat, s-a cutremurat locul în care erau adunați și toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt și au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Traiul primilor credincioși

32Mulțimea celor care crezuseră era una în inimă și gând și nimeni nu zicea că vreunul din bunurile care erau în posesia lui este al lui, ci aveau toate în comun.

33Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și un mare har era peste ei toți.

34Și nu era nimeni printre ei lipsit, căci toți cei care aveau pământuri sau case le vindeau, aduceau prețul averilor vândute

35și îl puneau la picioarele apostolilor. Era împărțit apoi fiecăruia după cum avea nevoie.

36Iosif, un levit născut în Cipru, numit de către apostoli Barnaba – care tradus înseamnă „Fiul încurajării” –

37avea un ogor și, după ce l-a vândut, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.