Ioan 4 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Isus și femeia samariteană

1Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan

2– cu toate că nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui –

3a părăsit Iudeea și a plecat din nou în Galileea.

4Trebuia să treacă, însă, prin Samaria.

5Așadar, a venit într-o cetate a Samariei numită Sihar, lângă ogorul pe care i-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Obosit de drum, Isus ședea lângă fântână. Era pe la ceasul al șaselea.

7O femeie din Samaria a venit ca să scoată apă. Isus i-a zis: „Dă-mi să beau!”

8Ucenicii Lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare.

9Atunci femeia samariteană I-a zis: „Cum tu, un iudeu, ceri să bei de la mine, o femeie samariteană?” Căci iudeii, într-adevăr, n-au legături cu samaritenii.

10Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice «Dă-mi să beau!», tu I-ai fi cerut Lui și El ți-ar fi dat apă vie.”

11[Femeia] i-a zis: „Domnule, nici găleată n-ai și fântâna este adâncă! Atunci de unde ai această apă vie?

12Ești tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov care ne-a dat fântâna din care el însuși a băut și fiii lui și turmele lui?”

13Isus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou!

14Dar cel care bea din apa pe care i-o dau Eu, nu va înseta în veac! Dimpotrivă, apa pe care i-o dau Eu va deveni în el un izvor de apă care va țâșni spre viață veșnică.”

15Atunci femeia i-a zis: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici ca să scot!”

16Isus i-a zis: „Du-te, cheamă-ți soțul și vino aici!”

17Femeia I-a răspuns: „Nu am soț!” Isus i-a zis: „Bine ai spus «Nu am soț»,

18pentru că cinci soți ai avut și cel pe care îl ai acum nu este soțul tău! Ceea ce ai spus este adevărat!”

19Și femeia I-a zis: „Domnule, văd că ești un profet!

20Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

21Isus i-a răspuns: „Femeie, crede-mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

22Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei.

23Dar vine ceasul și acum este acel ceas, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; căci și Tatăl astfel de închinători caută.

24Dumnezeu este Duh și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr!”

25Femeia I-a zis: „Știu că va veni Mesia, Cel care este numit Cristosul. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.”

26Isus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ți vorbește!”

27Chiar atunci au ajuns ucenicii Săi și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu L-a întrebat: „Ce cauți?” sau „De ce vorbești cu ea?”

28Atunci femeia și-a lăsat vasul de apă, s-a dus în cetate și a spus oamenilor:

29„Veniți și vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! Să fie oare acesta Cristosul?”

30Ei au ieșit din cetate și au început să vină la El.

31Între timp, ucenicii I-au zis: „Rabbi, mănâncă!”

32Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare de care voi nu știți!”

33Atunci ucenicii ziceau unii către alții: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

34Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui!

35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată că Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți lanurile că sunt albe, gata de seceriș.

36Cine seceră primește o plată și adună rod pentru viața veșnică, pentru ca acela ce seamănă să se bucure împreună cu acela ce seceră.

37Căci în aceasta se adeverește cuvântul: «Unul este cel ce seamănă și altul este cel ce seceră.»

38Eu v-am trimis să secerați ceva pentru care nu voi ați trudit. Alții au trudit, iar voi ați intrat în osteneala lor.”

39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii care mărturisea: „Mi-a spus tot ce am făcut!”

40Așadar, când au venit samaritenii la El, Îl rugau să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile.

41Mult mai mulți au crezut datorită cuvintelor Lui

42și-i ziceau femeii: „Nu mai credem datorită celor spuse de tine, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”Al doilea semn: Vindecarea fiului unui slujbaș regal(Mt. 8:5-13; Lc. 7:1-10)

43După cele două zile, El a plecat de acolo spre Galileea.

44Isus Însuși a mărturisit că un profet nu este prețuit în propria patrie.

45Când a sosit în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii, căci și ei s-au dus la sărbătoare.

46A venit din nou în Cana Galileei unde transformase apa în vin. Era acolo un slujbaș al regelui al cărui fiu era bolnav în Capernaum.

47Acesta, auzind că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină să-i vindece fiul, căci era pe moarte.

48Atunci Isus i-a zis: „Dacă n-ați vedea semne și minuni, n-ați crede!”

49Slujbașul regelui I-a zis: „Doamne, coboară înainte de a-mi muri copilașul!”

50Isus i-a zis: „Du-te! Fiul tău trăiește!” Omul a crezut cuvântul pe care i-l spusese Isus și a plecat.

51Pe când cobora spre casă, slujitorii lui l-au întâmpinat și i-au spus că fiul lui trăiește.

52Atunci el i-a întrebat la ce oră a început să-i fie mai bine și ei i-au spus: „Ieri la ceasul al șaptelea l-a lăsat febra.”

53Tatăl și-a dat seama atunci că la ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește!” Și a crezut el și toată casa lui.

54Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus, după ce venise din Iudeea în Galileea.